Video de rothmartyr
S-o contracandideze din partea PD-L pe Liliana Mincă, de la PSD-PC. Dixtracţie. 
Sunt alegeri pentru Consiliul Naţional al PSD, condus de Adrian Năstase. Îl contracandidează primarul Nechita, de Iaşi. E bine că e competiţie dar, să fim serioşi, trebuie să fii la Bucureşti zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă pentru asta.
Îi urez succes lui Adrian Năstase, deşi ar merita să-l dea jos Victor Ponta pe care l-a ridicat împotriva lui Mircea Geoană.
Sunt, azi, 20 de ani de când s-a lansat Proclamaţia de la Timişoara, în Piaţa Operei. Un proiect de lege a lustraţiei care, în esenţă, cerea interzicerea pentru două legislaturi a candidaturii foştilor activişti comunişti şi a securiştilor la funcţii publice.
Bineînţeles că Proclamaţia a fost înfierată, s-a minţit la greu despre ea şi prostimea a pus botul, în detrimentul propriilor interese. Proclamaţia preciza explicit că nu vizează simplii membri ai PCR, ci doar activiştii.
Ideea centrală – care s-a confirmat – era aceea că prezenţa activiştilor PCR şi a reprezentanţilor aparatului represiv în viaţa publică este principala sursă de tensiune în societatea românească.
Azi, tot ei sunt la putere. Şi la avere. În forma cea mai detestabilă. Adică, exponenţii vechilor structuri – chiar sau mai ales cei tineri şi foarte tineri - se pretind anticomunişti de dreapta, dar folosesc până la perfecţiune propaganda şi metodele bolşevice.
Continuatorul PCR, FSN, s-a scindat strategic, în PD (legatarul juridic al FSN) şi (azi) PSD. Primul substituie dreapta şi o discreditează. Celălalt compromite stânga, acum, printr-o linie de extremă stângă, propagată de un lider tânăr care nu face decât să resusciteze spiritul preşedintelui Iliescu din anii 90. Al luptei de clasă. Pe care o propagă deopotrivă PD şi PSD.
Situaţie numai bună pentru propagandiştii falsei drepte, ai imposturii de dreapta care - nu-i aşa? – luptă cu comuniştii şi securiştii din PSD, în timp ce comuniştii şi securiştii din PD-L acaparează întreg statul şi îşi sporesc fără număr averile. Dar suporterii portocalii nu observă sau nu le pasă de asta, ei sunt setaţi în lupta cu duşmanul de clasă.
Dintre partidele istorice, doar PNL a rezistat. Puternic. El este pus într-o situaţie de imposibilitate, în sensul că singur la putere n-are cum să ajungă, fiindcă electoratul e prea idiotizat, iar dacă se aliază cu vreuna din jumătăţile FSN fie se sinucide – cu PD, fie se compromite – cu PSD. De aceea, calea este “Prin noi înşine”. Cel puţin avem un reper.
N-am să invit la istorie contrafactuală, n-am să întreb ce-ar fi fost dacă. Realitatea e că n-a fost aşa. Deşi a fost un moment în care se putea şi anume când preşedinte a fost ales profesorul Emil Constantinescu. Care, din păcate, a patronat şi a oficiat sinuciderea politică a ideii de alternativă reală, adică non-comunistă şi non-securistă. Ar fi nedrept să-l considerăm unicul responsabil. Sincer, nici n-a avut cu cine. Ai noştri ca brazii s-au distrus între ei, asta le-a fost principala preocupare. De unde şi căderea PNŢCD.
Cam ăsta e bilanţul acestor 20 de ani. Şi ce-i mai lamentabil, Societatea Timişoara a ajuns să idolatrizeze impostura. A rămas blocată în proiectul anti-Iliescu, fără să observe că regimul Băsescu a dus pe culmi nebănuite ceea ce Proclamaţia de la Timişoara urmărea să prevină, prin punctul 8. De cealaltă parte, suporterii PSD sunt doar anti-Băsescu, dar nu vor să admită că partidul lor reprezintă cealaltă jumătate a distrugerii României. Se prevalează de guvernarea Năstase, o guvernare bună, pentru a face uitată istoria malefică. Mineriadele, retardarea României cu 10 ani, învrăjbirea naţională şi atâtea altele. Pe care fostul preşedinte al PSD, Mircea Geoană, le recunoscuse şi le dezavuase public, într-un document istoric semnat cu PNŢCD şi PNL, la Timişoara. Pentru care a fost huiduit, semn că fenomenul Piteşti a biruit în România.
La ora actuală, regimul Băsescu a reuşit ceea ce n-a reuşit regimul Iliescu: instaurarea partidului stat, a statului de fapt, a sistemului bunului plac, infracţional. Ceea ce, însă, nu scuză PSD, ci dimpotrivă, acuză: pentru că dâncologia din vremea guvernării Năstase viza în mod evident acapararea totalitară a puterii. De altfel, exponentul propagandistic al “grupului de la Cluj”, Vasile Dâncu, este un admirator al regimului Băsescu. Pe care l-a adus la putere, prin ostilizarea împotriva lui Adrian Năstase.
Deci, impostura la putere, după 20 de ani. Impostura şi mizeria. Şi o populaţie devertebrată, uşor de controlat. Care nu se va revolta niciodată.
În încheiere, mai reamintesc doar că autorii Proclamaţiei de la Timişoara sunt George Şerban – prietenul nostru drag, care nu mai este, a făcut infarct exploziv în 2000, era deputat PNŢCD, iniţiator inutil în Parlament al proiectului legii lustraţiei – şi Marius Ghilezan, care este. Şi se bate cu impostura îmbrăţişată de Societatea Timişoara, în numele Proclamaţiei de la Timişoara. Pe care n-au scris-o ei, dar şi-o arogă şi o discreditează sinucigaş.
Păcat. De sângele vărsat şi de toate idealurile maculate.
Acum, singura şansă e ca PNL – prin noi înşine, acum – să conducă la revoluţie.
Restul e frecţie.
Sincer, mi-ar plăcea să-l pună la respect Crin pe Ponta. Care nu-i decât o loază bolşevică.
Mascarada de azi vizând revocarea lui Mircea Geoană de la preşedinţia Senatului ar fi fost mult mai greu de instrumentat, dacă nu chiar imposibil, în cazul în care cel vizat era reales preşedinte al PSD. Sau măcar dacă Victor Ponta nu amorsa ideea revocării, prin propunerea către Cristi Diaconescu, pe care azi l-a înfierat insinuând, demagogic, că ar aştepta să pice Geoană ca să ia el funcţia. Ion Iliescu şi Adrian Năstase au fost băieţii de mingi ai lui Traian Băsescu la faza-asta. Şi acum cine scoate piatra aruncată de ei? Crin, cu PNL. Dar nu pentru siamezii din FSN. Şi pentru că trebuie.
Leprozeria portocalie e cea mai sinistră plagă pe capul României, prelungirea perversă a regimului comunist. Bolşevic şi pretins de dreapta. Pentru cretini. Care sunt. Mulţi.
Apropo, chiar nu e nimeni care să-i scoată nesimţirea pe nas pitecantropului de Mircea Andrei? Ăla care a zis că dacă Geoană nu pune pe ordinea de zi propria-i revocare, cheamă chestorii să-l dea afară din Senat.
Sunt mutanţi grobieni care au pus mâna pe ţară şi îşi bat joc de oameni. Cu susţinerea spălaţilor pe creier, care ar merita să suporte în exclusivitate consecinţele votului lor detracat pentru Băsescu. De parcă nu ştiau că nu votează o persoană, ci un regim nemernic.
Ceea ce au făcut, azi, PD-Lacheii a fost menit să compromită până la derizoriu imaginea Senatului, pentru ca prostimea să se scârbească şi mai tare de asemenea instituţie – nu-i aşa? – parazitară şi să aştepte desfiinţarea lui, cu o nerăbdare care chiar să ţină loc de foame.
Şi pe cine ar vrea să pună în locul lui Geoană? Una din call-girl-urile politice ale lui Băsescu. Anca Boiagiu. Ca să aibă consonantica de la Camera Deputaţilor o surată.
Favorita senatorială a pacientului naţional.
P.S. Dacă Cristian Diaconescu pune botul la porcăria asta, confirmă că e un om slab.
Dacă Mircea Geoană era preşedintele ţării, cine era preşedintele PSD?
Foto: Gardianul
Daniel Morar cere arestarea senatorului PSD Cătălin Voicu. Vinovat, categoric, că n-a reuşit să contribuie la blocarea accesului infractorului Băsescu la un nou mandat.
Splendid, splendid, iubit partid!
Vrăjelile cu Gutău şi Solomon n-au făcut decât să pregătească terenul.
P.S. În acest timp, târfa penală şi cocoşul încornorat înmulţesc ce au furat.
Azi e ziua Sfinţilor 40 de mucenici, consacrată de Biserica Ortodoxă ca zi a bărbaţilor.
Adică se celebrează martiriul ca virtute ultimă a bărbatului creştin.
Capacitatea de a mărturisi pentru credinţă, de a nu te ruşina cu ea, de a o apăra, de a lupta pentru ea. Senin, tenace. Pentru dreptate. Pentru adevăr. Pentru libertate. Chiar cu preţul vieţii.
În România?!
Aici chiar şi martiriul e luat la mişto. De la nenea Iancu prin personajul lui cvasi-colectiv citire – el însuşi o lichea: “Dacă n-am avut parte de ce mi-a fost mai drag pe lume, încai să mă fac martir al Endependenţii”.
După care, evident, pupat. Piaţa.
România e o ţară de distruşi. Crin nu trebuie să fie martir, ci învingător. Să calce totul în picioare. Altfel, n-avem nici o şansă de a mai exista ca popor.
Nu mă bag în viaţa personală a oamenilor, dar eu ca liberal n-aş fi luat masa cu Cataramă în seara aceea (de după congres, n.m.).
La “Sinteza zilei” cu Mihai Gâdea
Marko Bela a anunţat că UDMR va susţine revocarea lui Mircea Geoană de la preşedinţia Senatului. Jenant a fost modul în care domnul Marko a invocat justificări pentru complicitatea la iniţiativa paralelă cu legea a PD-L. Nu credeam să ajungă în asemenea hal şi ungurii români. La fel de prostituaţi ca şi prostituaţii români.
Jegoasă atitudine. Chiar aşa, să-ţi baţi joc de lege, să fii complice cu nelegiuţii, pentru ce? Sincer, credeam că UDMR nu se pretează la aşa ceva. I-aş invita pe amicii unguri să ia ceva pentru memorie, că doar o fraudă electorală a despărţit o coaliţie din care făceau şi ei parte. Geoană era azi preşedinte al ţării. De fapt, în ţară a obţinut şi aşa peste 10000 de voturi în plus.
Pe de altă parte, Victor Ponta se pretinde acum mare apărător al singurei funcţii care rămăsese neocupată de partidul-stat infracţional în marşul spre totalitarism instituţionalizat, dar nu mai are credibilitate, după ce el însuşi a amorsat tema revocării lui Geoană, în favoarea lui Cristi Diaconescu. Care n-a marşat.
Acum, Băsescu a invitat partidele pe tema plebicistului pentru Marea Adunare Naţională. Diversiune totalitară. Ca să nu răspundă infractorii ce-au făcut cu banii de la FMI. Dar nu-i nimic, pe 15 martie, îl întreabă Crin, la Cotroceni. Până răspunde.
P.S. Savurez anticipat ce-i va face Crin lui Băsescu. 
