Ca să se mai uite de idioţeniile criminale ale guvernului Boc, se bagă proiectul de modificare a legii dezvoltării regionale. Şi din nou tentaţia electorală, altoită cu propagandă naţionalist-primitivă reziduală, îşi spune cuvântul. Toată lumea, unită-n cuget şi-n (ne)simţiri, sare şi înfierează pericolul maghiar. M-ar dezamăgi liberalii dacă ar marşa la urletul general.
De parcă ar pleca ungurii cu Trei Scaune-n spinare, după ce ne-ar trage cu ele pe spinare.
Mai bine ne-am gândi raţional că regionalizarea e un proiect concret de descentralizare şi în consecinţă, de dezvoltare durabilă. Şi poate unica formă de a scoate ţinutul secuiesc din starea de subdezvoltare în care e ţinut pentru a fi menţinut sub formă de carne de tun electorală.
Se destramă un cuplu frumos, Amalia şi Ilie Năstase.
Apreciez discreţia vieţii lor şi modul elegant în care au anunţat despărţirea. A fost inteligent să dea chiar ei anunţ la Can-can, pentru a se scuti de can-can.
Ce s-a întâmplat azi pe străzi în Bucureşti nu există. E imposibil.
Ceea ce parcurg în 10 minute a durat azi aproape o oră.
Bucureşti, o mică Veneţie. Scuze pentru comparaţie. Cu asemenea frumuseţe. Adică, în faţa unor case erau lacuri de acumulare. De nesimţire.
Şi dacă trecea o maşină şi era nesimţit(ă), te stropea. Dacă nu era nesimţit(ă), se dădea un metru mai încolo. Că vedea că n-ai unde Doamne iartă-mă să te retragi.
Şi tot aşa.
Ferească Dumnezeu să fie sub zero. Că îngheaţă tot şi totul paralizează.
Ministrul Vlădescu a susţinut prima lui conferinţă de presă şi a promis altele similare.
A spus că situaţia nu-i aşa de rea pe cât o consideră unii şi că roagă presa să transmită împreună cu el un mesaj de încredere, că iarna din economie nu-i aşa de rea ca iarna de-afară.
Pe urmă a zis că oricum criza economică n-o rezolvă guvernanţii, ci poporul român.
Şi a mai spus că pentru el ca bon viveur ce este, a fi ministru de Finanţe azi e o provocare, e incitant, etc.
Omul e adorabil, n-ai cum să te superi pe el.
Dacă venea şi Dan Bitman să cânte ceva, totul era perfect.
Romulus Cristea mă anunţă că voluntarii de la adăpostul pentru căţei din Glina fac un apel disperat pentru salvarea animalelor îngropate în zăpadă.
Cei care vor să ajute au asigurat transportul. Toate datele, pe blogul lui Romulus Cristea.
UPDATE. Adresa de e-mail a asociaţiei pentru protecţia animalelor “A doua şansă” este: a.doua_sansa@yahoo.com. Pentru mai multe informaţii, accesaţi site-ul asociaţiei, www.adouasansa.com, scrieţi la adresa de mail ioana.tess@yahoo.com cu textul “Vreau să devin voluntar” sau sunaţi la Ioana Diaconu, telefon 0744884704.
Rezultatele parţiale arată că a câştigat Ianukovici. Pentru că nimeni nu a suportat consecinţele atentatului asupra lui Iuşcenko. Şi nici fostul preşedinte nu a acţionat cu duritatea necesară. A fost prea democrat, fapt de care au profitat adversarii democraţiei.
Crima fără pedeapsă – ca şi la noi – favorizează revenirea regimurilor criminale sau măcar a promotorilor lor, în ipostaze pseudo-democratice, fapt care duce la discreditarea democraţiei.
Este moştenirea lui Stalin, care a luat măsuri diabolice şi a lăsat cu limbă de moarte ca, dacă prin absurd ar cădea comunismul, consecinţele regimului să persiste, devastator. Nu în ultimul rând, în mentalitatea oamenilor: denaturaţi de propagandă (reziduală).
Rezultatul din Ucraina demonstrează slăbiciunea şi prostia Europei, atunci când vrea ea “să se emancipeze” de America. Se constată, încă o dată, eroarea strategică a “marilor” europeni care, la reuniunea majoră a NATO de la Bucureşti, au refuzat propunerea SUA privind nominalizarea Ucrainei şi Georgiei pentru aderare.
Au urmat războiul din Caucaz şi revenirea Ucrainei la matca Moscovei.
Rusia anunţă – ca o umbră a puterii totalitare care a fost – că va cere Americii “explicaţii” cu privire la scutul antirachetă asupra căruia am convenit că va fi amplasat în România. Ba chiar premierul Tăriceanu a cerut SUA, la summitul NATO de la Bucureşti, extinderea scutului antirachetă pe teritoriul ţării noastre.
Rusia manifestă aceeaşi mentalitate a sferelor de influenţă, aceeaşi atitudine arogantă, aceeaşi mentalitate vetust-imperială, frustrată, provincială.
Pe noi nu consideră că trebuie să ne întrebe de ce am acceptat. De ce am aderat la NATO. De ce ne-am dorit atât de tare apartenenţa la Alianţă.
Rusia percepe NATO ca pe o ameninţare la adresa ei, pentru că se percepe pe sine ca ameninţare la adresa celorlalţi.
A considera NATO ca pe o ameninţare la adresa Rusiei şi scutul antirachetă, la fel e cu atât mai stupid cu cât există parteneriatul NATO-Rusia.
Dar nici după 20 de ani de la căderea Cortinei de Fier, Rusia nu şi-a dat jos cortina de fier interioară. Nu conteneşte să se perceapă ca putere dominatoare. Trăieşte cu nostalgia puterii tutelare asupra Europei foste comuniste. Şi nu numai.
Rusia nu concepe alianţa între egali, aşa cum este NATO. Rusia nu gândeşte decât în termenii puterilor dominatoare asupra unor sateliţi şi aflate în competiţie sau în parteneriat una cu cealaltă. De aici şi nostalgia amară pentru lumea “multipolară”.
Nu, gospodinilor! Cu tot gazul tovărăşiilor-voastre, vremea multipolarismului în accepţia voastră a luat sfârşit. Adaptaţi-vă realităţii sau veţi avea de suferit, aşa cum s-a întâmplat cu URSS după lansarea genialului concept de “război al stelelor” – strămoşul scutului actual – al lui Ronald Reagan. Care v-a decavat economic. Nu repetaţi eroarea, sunteţi prea mici pentru o competiţie aşa de mare.
Cât de ridicol e Lavrov cu pretenţiile lui, un fel de Boc marţial de la Moscova!
Mă bucur că scrisoarea conştiinţelor Europei către preşedintele Obama – foşti şefi de stat şi de guvern, şi diplomaţi, printre care şi preşedintele Emil Constantinescu – a avut succes.
