Moguliada care a contribuit neobosit la realegerea lui Băsescu ia avânt. Televiziunile de ştiri propagă diversiunile puterii, cu titlul că o combate, iar unii chiar o fac, dar chiar şi ei contribuie la promovarea nulităţii cu pretenţii şi a imposturii groteşti.
Antena 3 şi Realitatea fac publicitate televiziunii lui Dan Diaconescu de parcă i-ar fi subordonate. Dacă ar fi ignorate, nici nu s-ar şti de declaraţiile, de fapt, aberaţiile pe care, mai nou, le comit acolo – în loc de la B1 – preşedintele Băsescu şi metresa lui politică.
Dar sunt mediatizate până la refuz. Zilele-astea s-a bătut apa-n piuă cu ”declaraţia” Udrei privind complicitatea lui Marie Jeanne Ion la propria-i răpire din Irak, dar rareori câte un invitat pune deştul pe rană şi spune, ca Ovidiu Ohanesian, că totul e apă de ploaie fără declasificarea – tuturor – dosarelor cazului.
Totuşi, fiindcă însuşi Crin a reiterat solicitarea privind declasificarea dosarelor răpirii, şi era chiar pericol să se formeze un bulgăre şi să se rostogolească cu capul la Duduie, ce şi-au zis băieţii lui Băsescu? Ia să-i prostim noi pe fraierii de serviciu – n-ai să te superi pe mine, Toni, ştii că nu de tine e vorba!
Drept pentru care, subit, s-au rostogolit două dosare ale revoluţiei şi băieţii de la “21 Decembrie” – prieteni dragi şi fraieriţi – s-au pomenit cu ele-n poală. Declasificate. Iar Doru Mărieş – căruia chiar i-aş trage o mamă de bătaie, ca măcar să ştiu că suportă consecinţe din cauza bătăii mele, nu a masochismului în favoarea impostorului de la Cotroceni – s-a apucat iar de greva foamei, poate vrea să-şi deterioreze sistemul nervos, ireversibil. Şi tot organismul.
Doru Mărieş cere din nou ce-a mai cerut când a făcut 40 de zile de grevă a foamei pentru adevăr, fără ca Băsescu să se simtă, până ce domnul Dorin Tudoran nu a tras un semnal de alarmă pe blogul domniei sale – pe care, din păcate, l-a şi închis după aceea, din pricina unor postaci limbrici, pe care ar fi trebuit să-i ignore şi să continue. Iar Băsescu a speculat sacrificiul absurd al lui Doru Mărieş, când a urlat la procuroarea generală, Codruţa.
Preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie” cere, deci, din nou, declasificarea tuturor dosarelor revoluţiei, ceea ce revendicăm în deşert de 20 de ani, inclusiv Crin Antonescu. Avocatul cauzei, eminentul jurist Antonie Popescu n-a încetat, în toţi aceşti ani, demersurile în acest sens. Iar acum declară public că aşteaptă toate dosarele. Ceea ce-i legitim. Dar nu-i deloc în regulă ce face Doru Mărieş cu el însuşi şi cu asociaţia, prin greva foamei fără sens.
Şi fără să sesizeze halul în care el şi asociaţia sunt folosiţi ca momeală diversionistă de genul celei muşcate din gros în campania prezidenţială. Ţinta Iliescu e reşapată ca să uităm – a 5 milioana oară – de ţinta Băsescu.
Ce vreau să spun e simplu şi clar. Ar fi perfect chiar să se declasifice dosarele revoluţiei, măcar după 20 de ani. Dar nu-i decât un prilej de falsă dezbatere în gol pe o temă veche, ca să se stingă dezbaterea pe o temă mai nouă, care risca să degenereze contra lansatoarei, după ce fusese lansată, de altfel, tot diversionist, ca să uităm de genocidul bugetar şi de imaginea României în presa internaţională, sub formă de corupţie personificată în ministereasa metresă prezidenţială.
Dacă am avea atitudine civică, organizaţiile în cauză ar sesiza diversiunea diversiunii şi ar solicita, (în solidar), declasificarea simultană a dosarelor revoluţiei şi a dosarelor răpirii răscumpărate din Irak. A tuturor dosarelor celor două cauze. Are cuvântul domnul Crin Antonescu. Dacă nu el, atunci cine?