AZI E ZIUA UNCHIULUI MEU, CICI. LA MULŢI ANI!

Este fratele mamei şi datorită lui am aflat că există Eminescu. Aveam trei ani şi atunci a fost momentul iniţial al conştiinţei de sine. Când mi-a spus “Luceafărul”. Şi eu tot mai voiam să aud. Zile în şir. Pe un drumeag argeşean, aproape de conacul “Florica”, al Brătienilor.

E liberal cu acte, membru din 1990. Era puşti când haidamacii Securităţii au intrat peste ei în casă, într-o seară, erau la masă şi l-au umflat pe tatăl lui, bunicul meu. Şi l-au dus la Canal.

Unchiul meu e foarte pasionat de politică, de când s-a pensionat, s-a retras la ţară, într-una din casele părinteşti recuperate. Urmărea pas cu pas viaţa politică. Are o afecţiune hepatică severă, care s-a decompensat. Printre cauze, aceea că s-a enervat foarte tare la televizor. Dacă nu rezistă, flaşnetele PD-L îl pot avea pe conştiinţă. Dacă ar avea.

Unchiul meu e acum foarte-foarte bolnav. E la Reanimare. De câteva săptămâni. A trecut de câteva ori pe lângă moarte. O dată, când şi-a revenit, l-am îndemnat să se facă bine cât mai repede, că trebuie să mergem la vot. Şi a zis: “Să-l votăm pe Crin, ca să trăim în cinste şi onoare”. Din nefericire, s-a simţit din nou foarte rău în ziua votului şi n-a putut vota. I se promisese urna mobilă.

Comunismul l-a privat de foarte multe. Şi a văzut multe. El spune că n-a pomenit atâta răutate ca la Băsescu. Şi îi place Johannis. Ţine la Călin Tăriceanu şi asta nu doar pentru pensie. Ci mai ales, pentru că e tare. Îi plac caracterele, sufletele tari. Are un umor hâtru. Acum nu mai poate zâmbi. Îi e fizic imposibil.

Suferă, cum nu doresc nimănui să sufere. Vă rog să vă rugaţi pentru el, pentru viaţa şi sănătatea lui, să ni-l mai lase Dumnezeu, să se întoarcă la căţeii, pisicile şi porumbeii lui. Are copii şi nepoţi, de care îi e dor.

Sfântul Apostol Andrei să îi dea tărie!

Şi tuturor, sănătate!

Vă mulţumesc.

P.S. Prietenilor nici nu am cum să le mulţumesc. Mi-ar mai trebui o viaţă.