
Foto: Mediafax
Dacă nu cu mult timp în urmă nu aveam alternativă, acum avem de ales: între Crin Antonescu, Mircea Geoană şi Sorin Oprescu. Toţi s-au întrecut pe sine în ultima vreme. Au demonstrat atitudine de oameni de stat şi capacitatea de a acţiona solidar pentru interesul naţional. Care nu mai e o vorbă goală. Ci un act de patriotism. Generos, incredibil pentru România.
Sorin Oprescu, la lansare, a criticat dur clasa politică, degradarea partidelor prin egoismul şi iresponsabilitatea unor lideri interesaţi doar de avantaje politicianiste şi materiale. Acum, laudă a(l)titudinea partidelor şi alegerea lor, în persoana lui Klaus Johannis. Recunoaşte, în acest fel, lovitura de maestru a preşedintelui PNL, Crin Antonescu şi atitudinea de om de stat a preşedintelui PSD, Mircea Geoană. Vă frecaţi la ochi? Este România? Se poate ca într-o campanie electorală contracandidaţii să se laude între ei şi să se unească, pentru ţara noastră? Sigur că au interesele lor, dar atunci când interesele lor coincid cu ale alegătorilor, chiar cu alegători ale unor partide atât de diferite, aici e chiar consens.
Toate partidele responsabile au acţionat rapid şi eficient. Au ajuns la înţelegere. Nu s-au mulţumit să demoleze un guvern, ci au venit cu un proiect. Probabil, cel mai solid din istoria recentă a României. Au reuşit să convingă, fulgerător, că e posibilă şi în ţara noastră armonia, că e posibil interesul pentru omul de rând care nu vrea decât o viaţă normală. După cinci ani de larmă şi conflict, se demonstrează şi la noi că se poate să intrăm în normalitate. Că nu suntem populaţia cu mentalitate de asistat, cu pasivitate paternalistă şi fatalism contemplativ – şi stupid – al drobului de sare.
Sigur că după catastrofa guvernului Boc, nici un partid nu mai poate repara răul comis. Ar însemna să se sinucidă, cum a făcut PNŢCD după catastrofa PDSR, când, cu preţul existenţei parlamentare, a evitat incapacitatea de plată a României.
Băsescu vrea să se salveze şi să salveze PD-L ca partid prezidenţial. El se contrazice frenetic, vrea când tehnocraţi, când politicieni, când guvern tehnic, când guvern politic – nimic nou. N-a avut nici un economist în guvernul Boc, fostul premier a fost bâtă în materie, la fel şi cataclismul Pogea la finanţe. Acum vrea un premier tehnocrat, dar apropiat de PD-L, ca să poată manipula în continuare. Ştie că nu-i iese, dar merge la cacealma. Panica lui e că i s-a făcut ţăndări mitul de tătuc atotputernic şi factor decizional unic. Finita la comedia.
Se rupe-n figuri cu două variante, contradictorii: ori tehnocrat susţinut de PD-L, ori independent al unui guvern “de uniune naţională”: ca să paseze responsabilitatea catastrofei economice şi sociale marca PD-L asupra tuturor partidelor. Puse să scoată castanele din foc, mai ales PNL. Crin Antonescu este, acum, letal pentru Băsescu. A demonstrat că, în câteva ore, poate uni toate partidele adevărate. Şi Mircea Geoană s-a dovedit capabil să susţină un proiect al construcţiei. De aceea, Traian Băsescu încearcă marea cu degetul.
Anume face din acest refuz al propunerii noii majorităţi, un teatru scurt. Prin care urmăreşte tot un guvern personal. Adică, el să-l accepte pe Johannis, iar opoziţia, să accepte guvernul de aşa-zisă uniune naţională. În realitate, de uniune prezidenţială. Cu Blaga la Interne. Ca să poată fura. Prin mijloace specifice, inclusiv prin armata de interlopi din ţară şi de peste hotare. Şi în plus, ca factorul de conflict perpetuu şi de disoluţie numit PD-L să dinamiteze coaliţia naţională, să demoralizeze opinia publică, să demonstreze că în România armonia şi interesele superioare sunt imposibile. Tototdată, să se acopere scheleţii din dulapurile Duduii. Care va plăti. Cum va plăti şi Ridzi. Şi toţi. În frunte cu Băsescu. Procurorii de-abia aşteaptă. Justiţia de-abia aşteaptă. Serviciile de-abia aşteaptă. Sindicatele de-abia aşteaptă. Toată lumea s-a săturat de promiscuitatea antinaţională a regimului Băsescu.
Dacă n-ar fi laş, Băsescu l-ar desemna pe Klaus Johannis. Ar fi făcut-o din start. Putea obţine procente serioase, care, aşa, s-au împărţit între contracandidaţii solidarizaţi pentru un proiect constructiv, armonic, după o vreme de haos şi conflict.
Dar lui Băsescu îi e frică, frică de moarte. El nu suportă nici o personalitate. Azi l-am ascultat pe Klaus Johannis, de la Sibiu. Propoziţii scurte, simple, clare, dense. Ferme. Partidul Naţional Liberal l-a adus pe Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România. Tot PNL aduce acum un neamţ – tot unul veritabil – la guvernare. Partidele îi dau mână liberă să-şi alcătuiască guvernul. Asta a fost condiţia lui. Categorică. “Nu vreau să fiu un premier de paie, ci chiar prim-ministrul României”, a spus el. Inacceptabil pentru Băsescu, care când l-a desemnat pe Tăriceanu a crezut că e doar un băiat simpatic de care poate scăpa când vrea şi până atunci, se poate juca oricum cu el. Rezultatele s-au văzut. În plus, Băsescu nu-i poate ierta lui Johnannis că l-a refuzat în jocurile lui politicianiste.
Deci, ideea e aşa: Băsescu a cacarisit-o. PD-L e un rezultat al cacariselii prezidenţiale. Adică, joacă în filmul de prost gust al propunerii unui candidat al cărui nume nici nu-l ştie, după ce l-a călcat în picioare pe Boc, propunându-l din nou şi apoi punându-l în situaţia să declare că nu e oportună susţinerea lui în continuare. Oricum ar fi e aberant ce face preşedintele Băsescu. Să pretindă că acceptă propunerea partiduleţului prezidenţial, în detrimentul TUTUROR celorlalţi, adică al Parlamentului României în majoritatea lui clară. Mai mult decât transparentă.
În curând, se va termina. Vor cădea urât de tot, după ce şi-au arogat dreptul de a pretinde că ei, nişte nulităţi insalubre, pot decide în numele românilor. Şi nesocotind voinţa tuturor.
Cade şandramaua, pică stabilimentul. Băsescu nu mai are timp nici să plângă.
UPDATE. Iresponsabilul Băsescu e previzibil ca moartea. L-a propus pe Lucian Croitoru. De fapt, el crede că mai poate prosti populaţia. Vrea să cadă de două ori guvernul propus, să dea vina pe toată lumea pentru propria-i iresponsabilitate şi să rămână cu guvernul Boc interimar, ca să fure alegerile. Chiar dacă asta ar însemna intrarea României în incapacitate de plată. Cred că în acest moment nu mai e nici un impediment ca Băsescu să fie suspendat. Nu mai ţine victimizarea. S-a terminat.
UPDATE 2. Mugur Isărescu i-a arătat degetul lui Băsescu, care a încercat să-l propună premier şi l-a trimis la înaintare pe loserul Croitoru. Dacă tot nu i-a devenit ginere. Consilier la BNR oricum rămâne. Că viceguvernator n-a reuşit. L-a bătut Bogdan Olteanu. Şi după cum se vede, bine i-a făcut. Asta, ca să punem un pic de condiment în Bloody Mary.
UPDATE 3. Crin Antonescu a declarat că decizia preşedintelui Băsescu e iresponsabilă şi că va propune convocarea Parlamentului pentru dezbaterea situaţiei şi adoptarea unei declaraţii de susţinere a domnului Johannis.
UPDATE 4. Mircea Geoană e la fel de ferm. El a anunţat că va convoca Birourile permanente pentru a sesiza Curtea Constituţională. Consensul cu Crin Antonescu e fără fisură. Un mesaj foarte important al lui Geoană a fost cel către comunitatea internaţională, unul de încredere. E foarte bine când un lider român îşi foloseşte relaţiile internaţionale în interes naţional.
UPDATE 5. Kelemen Hunor face un simultan. Spune că UDMR susţine propunerea Johannis, dar merge la negocieri cu Croitoru. Simultan, în sensul că duduia PD-L este victima. PNL şi PSD i-o trag normal şi anal, UDMR, oral. După care fac schimb. Cu prezervativ, evident. Ar fi prea scârbos direct. Şi periculos din cauza bolilor venerice. PPE înţelege bine. A devenit, din mânăstire, un bordel.
UPDATE 6. Varujan Pambuccian declară că minorităţile îl susţin categoric pe Johannis şi astfel se prezintă la întâlnirea cu Croitoru.
UPDATE 7. Videanu afirmă la Antena 3, cu Dana Grecu şi Radu Tudor, că preşedintele are “această putere discreţionară dată de Constituţie de a desemna pe cine vrea”. Nu-l va mai ajuta cu nimic pe Adriean la puşcărie.








