PSD a pierdut, în două zile, duminică şi luni, doi oameni care ştiau foarte multe. Ovidiu Muşetescu şi Radu Timofte. Amândoi de cancer.
La începutul anilor ‘90, tot de cancer galopant a murit şi generalul Guşe. Altul care ştia foarte multe.
Radu Timofte şi-a dat demisia din funcţia de director al SRI după plecarea lui Omar Hayssam. În plus, era acuzat penal în legătură cu o casă, problemă mult mai puţin gravă decât cea din Mihăileanu, dar un posibil precedent grav pentru preşedintele Băsescu.
A scris Victor Ciutacu o vorbă mare: Băsescu a avizat începerea urmăririi penale ştiind că Ovidiu Muşetescu moare, şi odată cu el se îngroapă şi dosarul privatizării ALRO.
Dumnezeu să-i ierte, vorba lui Adrian Năstase, pentru greşeli şi excese şi să-i odihnească!
Ieri, duminică, a avut loc videoconferinţa lui Boc cu prefecţii, urmată de o conferinţă de presă a premierului demisionat şi a ministrului ilegal de Interne, Vasile Blaga.
Boc a dat semnalul de mită electorală, anunţând că s-a dat drumul la bani, direcţionaţi spre “ajutoare”. Blaga a dat semnalul de furt electoral. Un utecist UASCR-ist, tipic dedicatorilor de ode Împuşcaţilor. Şi un miliţian agresiv, tipic “epocii de aur”. Care a furat de-a rupt la vamă, fără să suporte consecinţele. Dar e şantajabil în consecinţă.
Infractorii s-au asigurat pe toate planurile. Partidul prezidenţial a procedat ca după alegerile furate din noiembrie 1946: a schimbat efectiv peste noapte capii MAI şi prefecţii. Apoi, în zilele următoare, a ras tot, absolut tot ce nu era înregimentat în PD-L, zeci de mii de oameni, inclusiv portari de instituţii. Şi a colorat administraţia ţării în portocaliu.
Totodată, s-au prevăzut mii de secţii suplimentare, în mod flagrant nejustificate – comune, cătune, etc. Şi ele s-au plasat în primării. PD-L deţine suficiente ca să facă treaba ca-n 1946. Are şi batalioane de intimidare, compuse din mardeiaşi. Operaţiunea furtul electoral e reciproc avantajoasă cu interlopii.
Astea au fost măsurile hard. Cele soft ţin chiar de softul electoral, achiziţionat prin încredinţare directă – şi care trebuie obligatoriu verificat, cel mai sigur, schimbat în urma unei licitaţii transparente. De asemenea, trebuie schimbat la loc tot ce a schimbat PD-L după ieşirea PSD de la guvernare. Dar tocmai ca să nu se întâmple asta, Băsescu şi mafia lui se cramponează cu disperare de guvernare.
De unde şi deus ex machina, bietul Lucian Croitoru (care, vorba doctorului Oprescu, ori e naiv, ori e naiv) merge în stabiliment la Modrogan de unde iese cu propunerea de a oferi Ministerul de Interne, înapoi la PSD. Adică, ei chiar cred că au de-a face cu proştii. Atât referitor la adversarii politici, cât şi la publicul alegător. Trebuie să fii imbecil cu spume ca să nu-ţi dai seama despre ce e vorba.
Băsescu vrea să acuze PSD că a refuzat o propunere de integrare în guvern, după ce le jigneşte pesediştilor inteligenţa. Adică PSD să fie prostul lor şi să preia de figuraţie Internele, cum ar fi prin Ioan Rus, după ce bocii şi-au luat toate mijloacele pentru furăciune masivă, pe care să o comită cu acoperirea adversarului politic prostit ordinar. Modelul lor, cel din 1946, e simplu: se înlocuiesc urnele, ca să iasă conform programului din soft.
Observatori OSCE? O glumă proastă. Peste tot pe unde au fost s-au simţit bine şi au închis ochii. De fapt, nici nu i-au deschis. Ca dovadă, oroarea de la Chişinău, de după alegerile parlamentare din primăvară.
Deci, domnul Croitoru ar trebui să fie foarte atent în ce se bagă. Unii zic că ar fi ofiţer acoperit. N-aş crede. De regulă, sunt băieţi deştepţi. Iar dacă Lucian Croitoru e băiat deştept, se retrage mâine elegant, cum am anticipat. Motivele, imediat.
Azi e ziua verişoarei mele, Alina (născută Marc, făcută Ciulacu ). Dacă aveam o soră, aş fi vrut să fie ca ea.
Pisică, îţi doresc tot ce e frumos şi bun, sănătate, iubire, voioşie, fericire, împliniri, alături de Cristi şi să te bucuri de cei dragi!
La Mulţi Ani!
Sir Paul McCartney “live” With Rusty Anderson – Lead Guitar Abe Laboriel Jr. – Drums Paul “Wix” Wickens – Key board Brian Ray – Rhythm guitar/bass Red square, Moscow
Tot azi e ziua unei doamne la care ţinem foarte mult: Elena Dobre din Piteşti, un om deosebit, căreia îi urăm cu drag mulţi ani cu sănătate şi bucurii!
Am mai spus şi o repet că Mircea Geoană a avut o atitudine de om de stat prin modul ferm şi elegant în care PSD s-a raliat propunerii PNL de susţinere a lui Klaus Johannis pentru funcţia de prim-ministru.
Prin ultima declaraţie, însă, Geoană riscă să recadă în postura de prostănac. Anume, a declarat la ProTV, emisiunea “ProVest”, că preşedintele liberal, Crin Antonescu, face “aceeaşi greşeală ca Traian Băsescu”, atunci când afirmă că, dacă va fi ales preşedinte al ţării, îşi va menţine opţiunea pentru Klaus Johannis, bazată pe o majoritate parlamentară.
Geoană îl acuză, deci, pe Antonescu, de folosirea electorală a primarului Johannis şi se întreabă ce majoritate parlamentară are liderul liberal ca preşedinte. Declaraţie foarte proastă.
De ce? Degeaba. Adică, în favoarea lui Traian Băsescu, ale cărui aserţiuni le confirmă, anume, faptul că nu ar exista o alianţă pentru o majoritate parlamentară şi că ea trebuie dovedită nu înainte, ci după desemnarea unui premier.
Declaraţia lui Crin Antonescu este foarte bună şi oportună. Nu doar pentru faptul că iniţiativa a fost, într-adevăr, a liberalilor. Ci mai ales pentru că e strategică. Adică e menită să consolideze imaginea de iniţiativă transpartinică, dincolo de interese partizane imediate, în favoarea interesului naţional pe termen mediu şi lung, acela de a avea un premier independent, respectat şi competent, capabil să formeze un guvern de profesionişti, pentru a scoate ţara din criza economică. Soluţie care evită şi criza politică.
Criza politică nici n-ar fi existat, dacă n-ar fi inventat-o Traian Băsescu, prin refuzul lui de a lua act de noua majoritate parlamentară – formată din toate partidele şi formaţiunile în afară de PD-L – şi de a desemna premierul consensului naţional.
Cel ce riscă să-i facă jocul lui Băsescu e, deci, Geoană, nu Antonescu. Băsescu vrea dezbinare, conflict, disoluţie, haos. Premise ale regimului personal. Mai trebuie să şi gândim, înainte să vorbim. Crin Antonescu a consolidat imaginea de unitate, stabilitate, viziune strategică solidară a actualei majorităţi parlamentare. Oportun era ca şi Mircea Geoană să afirme că îşi va păstra opţiunea pentru Klaus Johannis în cazul în care va fi ales preşedinte. În caz contrar, e ca şi cum ar recunoaşte că doar îl foloseşte electoral, strict conjuctural, într-o alianţă demolatoare – atât de banală la români -, nu într-o alianţă constructivă: care să merite mobilizarea masivă la vot.
Lipsa de viziune strategică şi de consistenţă principială este unul din motivele pentru care am spus că Mircea Geoană este adversarul preferat al lui Traian Băsescu, fapt recunoscut cu jubilaţie de Vasile Blaga. Prin astfel de declaraţii, Geoană îşi trădează, din nou, nesiguranţa în faţa propriului electorat, din teama – fundamentată – că unii din alegătorii PSD şi anume cei care mai şi gândesc sunt înclinaţi să-l voteze pentru finală fie pe Sorin Oprescu, fie pe Crin Antonescu. Asta, ca să fim siguri de victorie. Şi Crin, şi Sorin fac declaraţii de angajament naţional. Mircea Geoană a riscat să dea impresia că soluţia solidă Johannis e doar o manevră electorală, o înşelăciune la adresa alegătorilor, după care am reveni la vechiul politicianism.
Geoană e, fără îndoială, un supravieţuitor. El a reuşit de fiecare dată să cadă în picioare, speculând conjuncturi şi întorcându-le în favoarea lui. Dar nu de un lider conjunctural are nevoie România. Nu de un prostănac care îşi anulează calităţile de om de stat. Tot ieri a mai făcut şi declaraţia idioată că, ajuns preşedinte, pensionarii vor primi medicamentele compensate prin poştă. Cine seamănă cu Băsescu? Crin Antonescu şi dr. Sorin Oprescu n-ar face vreodată o asemenea declaraţie aberantă. În fişa postului de preşedinte al ţării intră reprezentarea statului român în relaţiile internaţionale, şi medierea între puterile/instituţiile statului, între stat şi societate. Atât. Iar un politician cu formaţie de diplomat se degradează când face afirmaţii atât de stupide precum cele semnalate.
Despre mărul otrăvit al sondajelor de ultimă oră – care, de fapt, mai ales INSOMAR, îl arată tot pe Băsescu învingător – cu proxima ocazie.
În realitate, Băsescu pierde dur şi nimic nu trebuie să fisureze determinarea majorităţii parlamentare de a aduce schimbarea, determinare care ia amploare de curent naţional. Deci, oamenii politici trebuie să rămână la a(l)titudinea generoasă care a mobilizat energii benefice. Mircea Geoană să nu uite ce a zis Crin Antonescu, anume că a fost prezidenţial prin susţinerea lui Klaus Johannis. Şi aşa a fost. A meritat lăudat, chiar dacă n-avea altă soluţie decât să se ralieze PNL, UDMR şi minorităţilor naţionale, ca să intre în trendul de imagine pozitivă. Deci, Mircea, nu mai fi prostănac, rămâi om de stat! Întreab-o şi pe doamna Margareta.
UPDATE. Premierul desemnat a susţinut o conferinţă de presă la Palatul Victoria, în care a anunţat calendarul întâlnirilor de politeţe cu liderii PSD-PC, PNL, UDMR şi al minorităţilor naţionale, precum şi a celei de obedienţă cu partidul-apendice prezidenţial, luni şi marţi.
El a mai spus că în aceste două zile a lucrat la programul de guvernare, ţinând seama de acordul cu FMI, a cărui misiune a anunţat că revine în România doar după ce vom avea guvern. Şi că în caz contrar, există riscul de a nu elibera tranşa a treia.
Întrebat dacă are o variantă de rezervă în cazul previzibil în care toate partidele cu excepţia anexei prezidenţiale îşi menţin susţinerea pentru Klaus Johannis, Lucian Croitoru a confirmat, dar şi-a rezervat dreptul să nu o divulge.
O ediţie cu totul specială a emisiunii “Biz Bazar” de la Antena 3. Moise Guran i-a avut ca invitaţi pe foştii preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Tema: evident, criza instituţională declanşată de preşedintele Băsescu, care ar trebui să fie mediator.
Atributul de preşedinte-jucător nu există nicăieri în Uniunea Europeană. Dar a fost adoptat la fel ca zicala de gâgă, că iarna nu-i ca vara, a spus preşedintele Constantinescu. Profesorul a remarcat, de altfel, că multe atitudini ale preşedintelui Băsescu denotă lipsă de cultură generală.
Cei doi oameni de stat au relatat modul în care au rezolvat crize guvernamentale atunci când erau preşedinţi.
“Până la Constituţia din 1991, preşedintele avea dreptul să demită şi să numească premierul şi totuşi eu nu am uzat de acest drept, la mineriada din acel an, situaţie în care premierul Roman şi-a depus mandatul”, a arătat Ion Iliescu. Fostul preşedinte a precizat că i-a invitat pe şefii celor 14 partide parlamentare de atunci şi după ce a analizat propunerile lor, s-a convenit asupra premierului Stolojan, care a avut susţinere parlamentară în consecinţă.
La rândul lui, preşedintele Constantinescu a relatat că s-a consultat cu preşedintele Iliescu după alegerile din noiembrie 1996, în condiţiile în care PDSR ca partid avea cel mai mare număr de voturi, dar CDR ca alianţă câştigase alegerile. Preşedintele Iliescu i-a spus că are dreptul să desemneze premier de la CDR. Preşedintele Constantinescu a amintit că mereu a lăsat loc de înţelegere cu opoziţia, fiind un mandat cu situaţii tensionate. Fostul preşedinte s-a consultat cu partidele în toate cazurile de criză, iar la demisia colectivă a Guvernului Radu Vasile, premierul desemnat Mugur Isărescu a avut o mare susţinere parlamentară (aici ar fi multe de povestit, n.m.).
Întrebaţi ce ar fi făcut dacă erau în situaţia de acum a preşedintelui Băsescu, cei doi foşti şefi de stat au spus că l-ar fi desemnat pe Klaus Johannis, iar guvernul ar fi fost alcătuit şi validat rapid, aşa cum e nevoie în această perioadă de criză economică. Domnii Constantinescu şi Iliescu au arătat că s-a constituit o mare majoritate parlamentară, premisă ideală de soluţionare a situaţiei fără ca ea să degenereze în criză.
Moise Guran a citat din Ştefan Deaconu, consilier juridic al preşedintelui Băsescu, co-autor al unei cărţi de studii asupra Constituţiei României, care spune că preşedintele ţării trebuie să ţină cont de opinia partidelor. Şi el dimpotrivă, ameninţă Parlamentul şi şantajează partidele cu dizolvarea Parlamentului, ceea ce oricum nu-i posibil pe durata ultimelor 6 luni ale mandatului prezidenţial.
“Fraţilor, votaţi-mă, că a doua zi după ce voi fi ales, eu vă dizolv”, ăsta-i mesajul pe care îl transmite Traian Băsescu, a spus Ion Iliescu.
Scopul acestei acţiuni antinaţionale: are nevoie de un conflict, a completat Emil Constantinescu. Pentru ca până la alegeri să nu discutăm niciodată mandatul preşedintelui Băsescu, care e un eşec total. Preşedintele Băsescu a izolat România pe plan extern, a adus mari daune României. Şi în loc să discutăm asta, el trebuie să se bată cu duşmanul, Parlamentul, în condiţiile în care dublează alegerile cu un referendum.
Preşedintele nu a vrut să rezolve criza, a vrut să creeze criza şi să o multiplice, a spus Emil Constantinescu: preşedintele Băsescu poartă întreaga responsabilitate şi va trebui, atât acum, cât şi istoric, să suporte toate consecinţele.
Dacă aveam un preşedinte normal, nu se ajungea aici, a punctat preşedintele Iliescu.
Republica discreţionară Băsescu funcţionează în paralel cu lumea reală. El plusează în continuare, pentru că asta-i disperarea: perpetuarea la putere prin orice mijloace şi cu orice preţ.
Tactica este tot de intimidare, cum a fost şi înainte de votarea moţiunii de cenzură. Se vântură sperietoarea cu dizolvarea Parlamentului – care este imposibilă în cele 6 luni premergătoare alegerilor prezidenţiale. Oamenii trebuie să ştie că asta-i o minciună. Tot Adriean Videanu a minţit tot aşa şi când a dat asigurări că moţiunea de cenzură nu va trece. Iar Sebastian Lăzăroiu a ajuns, din sociolog, propagandist de regim prezidenţial personal, în momentul în care afirmă că, după alegeri, “orice preşedinte” va avea tentaţia să dizolve Parlamentul, pentru a-şi asigura o majoritate şi un guvern. Nu, nu orice preşedinte, ci acest preşedinte dezaxat, căruia nişte intelectuali cu plastilină în loc de coloană vertebrală i-au alimentat smintelile totalitare.
Tot din tactica de intimidare face parte şi procedura de facto. Cum este instalarea anticipată a lui Lucian Croitoru la Palatul Victoria, în plus, cu maşină de protocol şi SPP. Fapt absolut scandalos şi pe bani publici. Croitoru nu are ce căuta în sediul Guvernului, pentru că nu are nici o calitate oficială fără învestitura Parlamentului. Care nu e. Deci, nimeni nu trebuie să valideze abuzul, prezentându-se la întâlnirea cu Croitoru în Palatul Victoria. Afară! Dar televiziunile tratează starea de fapt, ca şi cum ar fi fapt de drept.
De drept, o declaraţie comună a Camerelor reunite ale Parlamentului României, de susţinere a premierului Klaus Johannis va avea valoare de lege pe care preşedintele ţării e obligat să o promulge. O poate întoarce o dată la Parlament, după care n-are loc de-ntors.
Cât de papagal trebuie să fii ca să faci ceea ce acceptă Lucian Croitoru? El a împrumutat din aroganţa flaşnetelor portocalii, afirmând că e desemnat de preşedintele ţării, spre deosebire de Klaus Johannis, care e susţinut de majoritatea partidelor. Şi că el va face totul ca să-şi facă o majoritate. Cât de absurdă e situaţia observă orice om normal. Croitoru nici nu-şi să seama că e folosit într-o mascaradă scurtă şi că va pleca de coadă cu o tinichea răsunătoare, ca fiind persoana care a acceptat să joace rol de papagal prezidenţial.
Băsescu a declarat, deja, că va propune un premier politic, de la PD-L. Tactică infantilă, în impresia că parlamentarii vor pune botul şi vor alege “răul mai mic”, ceea ce a fost “maxima concesie” pe care a făcut-o partidelor. Pentru Croitoru trebuie să fie semnalul că e folosit. Sau poate e visul vieţii lui să joace rolul de premier de facto măcar câteva zile, indiferent de consecinţele asupra carierei lui profesionale. Oricum, Croitoru trebuie să plece din Palatul Victoria.
Băsescu se joacă cu focul şi se va arde. De tot. El nu poate face ce vrea în ţara asta. Nu poate desemna un premier fără acordul prealabil al majorităţii parlamentare. Nu poate ignora voinţa majorităţii parlamentare, una puternică şi clară. Sau vrea să arate că poate, deşi ştie că n-are dreptul. Vrea să sfideze. Demonstrează că nu-i în stare decât de conflict şi haos. Nu ştie decât să demoleze. Oamenii nu mai pot fi prostiţi. Toată lumea vede că atunci când, trecând peste orgolii, partidele au găsit, rapid, consensul pentru o soluţie raţională, Băsescu se opune iraţional, provocând o nouă criză: aberantă. Nici dacă ar avea atâta imaginaţie încât să propună un premier de la PSD, nu i-ar mai merge.
Poate semna şi şapte decrete, nu va fi nici referendum. Pentru că e neconstituţional. Şi nimeni nu i-l va organiza. De fapt, e unul din motivele pentru care vrea revenirea la boci. Ca să-i facă temele electorale, întocmai şi la termen. A făcut şi ţigănia să-l atace pe Klaus Johannis, afirmând că îl are în spate pe Vanghelie, etc. Şi că propunerea s-a făcut la “Grivco” al lui Dan Voiculescu, la masă cu Hrebenciuc, Marko Bela etc., aberaţii chiar la RRA. Râd şi curcile. În ce hal de degradare a ajuns. Mereu a fost josnic, dar acum a atins limita de jos.
Tot ceea ce face nu face decât să spulbere nostalgia pentru dictatură. Privindu-l pe Băsescu, oamenii îşi amintesc de ce s-au bucurat când a căzut Ceauşescu. Nu mai are decât să şi-o propună pe Leana prim ministru.
Trebuie să fie cineva deraiat rău ca să afirme că toţi ceilalţi, toate partidele, inclusiv minorităţile naţionale, ”au avut o atitudine viscerală, chiar lipsită de raţionalitate” menţinându-şi susţinerea solidară pentru Johannis, în detrimentul propunerii discreţionare Croitoru, pe care n-o aprobă decât formaţiunea prezidenţială, inexistentă fără Băsescu. Tupeul maximal e să le atribui celorlalţi anomalia ta. Cred că un consult psihiatric ar rezolva problema. L-ar scăpa de gloanţele electorale.
UPDATE. Băsescu a ameninţat deschis la RRA cu dizolvarea Parlamentului. Minte. Nu poate. Dar dacă s-ar organiza alegeri anticipate, ar putea fi o binefacere: scăpăm de PD-L. Aşa că Videanu, Blaga, Berceanu, Flutur etc. n-au decât să se facă preşuri în continuare. După, nu-i va primi nimeni, în nici un partid, nici măcar pentru ca să se şteargă cu ei pe picioare. Mai bine să-şi scape pielea care mai poate. Şi cât mai e timp.
). Dacă aveam o soră, aş fi vrut să fie ca ea.
