Foto: EvZ după TVR
Mâine, de la ora 12, la mormântul din cimitirul Ghencea Civil, are loc parastasul de 40 de zile al jurnalistului Călin Mitici.
A fost un OM, şi un reper moral şi profesional, într-o lume tot mai derizorie şi tot mai murdară. El a rămas curat. Şi bun. Şi apropiat de oameni. Ca oameni.
Veşnica lui pomenire!
P.S. Ce a însemnat el pentru familie, pentru colegi şi prieteni, puteţi constata pe forumul de la requiem. Evocări puternice, pe care merită să le (re)vedeţi.
vineri 18 septembrie 2009 la 5:18:17 pm
sta e zivot cad sem reti mora… scrisa in grafie latina …slavii stiu ce am vrut sa zic. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace
vineri 18 septembrie 2009 la 5:49:29 pm
http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/08/11/calin-mitici-s-a-stins-fulgerator-tvr-nesimtire/
vineri 18 septembrie 2009 la 6:11:28 pm
Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Dupa prima transmisie in Iugoslavia, poate ca acum transmite pt. prietenii lui de sus.
vineri 18 septembrie 2009 la 6:13:30 pm
Caline,
R.I.P…., JURNALISTULE…, OMULE !
vineri 18 septembrie 2009 la 6:29:14 pm
[...] Original Blog » 18 September 2009 – Blog « O cerere inca nerezolvata [...]
vineri 18 septembrie 2009 la 10:03:12 pm
@Calin – Dumnezeu sa te odihneasca in pace prieten drag.
@Roxana – multumesc de doua ori – o data pentru oportunitatea de a imi exprima sentimentele pricinuite de pierderea bunului meu prieten din copilarie, Calin si posibilitatea de a intra in legatura cu mama lui pentru a-i transmite condoleante.
Si multumesc pentru invitatia reiterata de a posta pe blogul tau. Daca nu am facut-o pina acum a fost exclusiv din lipsa de timp. Dar pot sa iti spun ca apreciez blogul tau, nivelul foarte ridicat de profesionalism si inteligenta cu care iti scrii articolele si polemizezi pe teme stringente aflate pe ordinea de zi.
Promit ca te voi mai vizita si pe viitor, si in masura timpului disponibil voi incerca sa contribui cu ce pot si unde pot. Sint plecat din Romania de multi ani si sincer nu sint tocmai la curent cu agenda politica la zi. Dar sint cu totul alaturi de voi, toti oamenii buni si cinstiti si muncitori din Romania, care va doriti sa traiti intr-o tara normala, asa cum orice om normal isi doreste si merita. Si cind oamenii sint motivati sa obtina ceva nu se poate pina la urma sa nu obtina – asa ca nu ma indoisesc nici o secunda de rezultatul final. Voi reveni. Pina atunci un week-end placut si toate cele bune. M
vineri 18 septembrie 2009 la 11:35:39 pm
@olimpiu. Nu ne spui şi nouă, slavule?
@ela. Mulţumesc.
@Alexandru Marin. Poate!Numai să fie pe aici antene sau receivere…
@costi. Da. Mă bucur că ai revenit.
@Mircea. Mulţumesc mult pentru mesajul tău atât de autentic. Mă onorează. Sunt bucuroasă anticipat pentru comentariile pe care ni le-ai promis, în măsura timpului. Mă bucur pentru tine şi sper că-ţi merge bine, dar tare îmi pare rău că oameni ca tine au fost nevoiţi să plece din ţară.
duminică 20 septembrie 2009 la 12:21:22 pm
S-au dus 40 de zile fara Calin.
Da, acum incepem sa realizam. Multa vreme am fost paralizati. Nu ne venea sa credem ca nu mai este. Familiei, nici acum. E groaznic, e greu. Dar trebuie sa trecem si peste asta.
Am fost in concediu o saptamana. Inainte, chiar daca scriu de 20 de politica, a trebuit sa ma duc sa fac cronica – vreo cateva zile – la Festivalul de la Mamaia. Era co-organizator TVR. Pentru ca eram cam piedut in spatiu la inceput duceam mana sa-l sun. Pe Calin, da. Care stia tot ce misca, cine ce si cum. Acolo unde e nu are telefon. Am realizat ca s-a dus si in felul asta. L-am pomenit cu Anca Marchidan care a fost realizatorul festivalui. Nu ma indoiam, dar am vazut si prin evocarea aceeea cat de mare a fost Calin.
Cumva imi facea bine ca il stiam acolo, sus, la etajul 9. Mai vorbeam la telefon. Si dintr-o data, gata ! A fost telefonul bunei si dragei mele prietene si colege de breasla Iulia Talvescu. Era sa scriu Iorgulescu, asa cum am cunsocut-o in 1990. Da, asta a fost introducerea.
Acum, pentru cei care nu au fost, mai ales pentru cei de peste mari si tari, cateva impresii. Asta e, fac si cronica de aducere aminte. Cu alte cuvinte: sambata, parastasul de 40 de zile al lui Calin.
As fi vrut sa fiti cu totii acolo sa asistati la slujba Parintelui Gheorghe. Rar mi-a fost dat sa va asa ceva. La inmormantare tatei si a unchiului dinspre mama am mai vazut asa ceva. Slujba toata si predica-cuvant de invatura si de imbarbatare-, rugaciune speciala. Rigoarea slujbei crestine de parastas, la muchie. Ca sa va dati seama de ce a insemnat slujba PC Parinte Gheorghe: slujba incepuse, pe linga noi a trecut o procesiune de inmormantare; s-a intors procesiunea si Parintele tot citea. La un moment dat am zis, ca un pacatos, ca o prea lungeste. Dar nu, Parintele s-a rugat cu ravna pentru dragul, bunul si inegalabilul nostru prieten Calin-Stefan.
M-a impresionat si predica. Trebuie sa recunoasteti ca foarte rar ati vazut si predica la slujbele de pomenire. Parintele Gheorghe a tinut-o ! Si a incercat sa o consoleze pe mama lui Calin cu invataturi crestine. Cumva Parintele a spus ce incercasem eu sa zic, atunci, cand am scris de la inmormantare: Dumnezeu are nevoie de oameni buni, cu suflete mari. Sigur, spre deosebire de mine, a spus-o in termenii crestini.
Ne-a facut pe tot sa simitim ca trebuie sa participam la slujba si la rugaciunea pentru sulfetul lui Calin. In fine, nu vreau sa va plictisesc cu povesti bisericesti, nu sunt un habotnic, ci doar un crestin-practicant, sa spunem. Stiu ritualul crestin-ortodox de inmormantare si de pomenire, asa ca am apreciat enorm slujba Parintelui Ghoerghe. Nu stiu unde slujeste, dar are un har si o ravna formdiabile. Calin al nostru merita din plin asa ceva.
Acum ca a mai trecut socul acela, cumva m-am simtit – si cred ca multi dintre cei de-acolo – ca la dezbaterile noastre de la etajul 2 de odinioara. Ce a insemnat Calin pentru noi toti – in afara de evocarile fiecaruia dintre noi de pana acum – poate fi reprezentat de doua prezente: Anca Iordanescu – aceeasi nseschimabta Mama Anca – si Gabriela Neagu-Tudor, doua Doamne al jurnalismului de televiziune, din generatiile pe care noi am deschis ochii in presa si de la care am avut de invatat. Si profesional si in viata. Sigur, eu personal nu am lucrat cu cele doua doamne. Dar datorita lui Calin am tras cu ochiul si cu urechea pe acolo. Pentru generatia lui Calin, indiscutabil Anca Iordanescu ramane Mama Anca. Si cand junii ii spun unui senior Mama, cred ca nu mai e nevoie de vreo prezentare. Stiu – stiti si voi- cat de mult a tinut si cat de mult a pretuit prietenia – chiar daca era dintr-o alta generatie – cu Gabriela Neagu. Din toate povestile lui Calin, dar si din cateva episoade la care am fost prezent, Tutzi – care desigur pentru noi toti a ramas Doamna Neagu – i-a fost un camarad apropiat. Gabriela Neagu, un suflet cald si o prezenta absolut agreabila, in pofida a ceea ce se spunea prin cronici si articole.
In fine, am fost impresionat si de Luminita Velciu. Nu-si putea imagina, cred ca refuza sa creada ca e adevarat ca plecat Calin, dincolo. Da, Luminita a plans cu suspine toata slujba.
In rest, Tavi, Felix Totoloici, Horia Romanescu, Miki Murgu, Litzisor (Ionela Lita), omul care s-a ocupate de toate -Cristi Toader, Horia Grusca, Mircea Neacsa, Marilena Borcescu ( care s-a dus si la George, acum vecin cu Calin ); Crenguta Rosu – fara Dan care era plecat din Bucuresti. Desigur, Adela, Mihai si mama lui Calin, doamna Adriana Mitici. Si cu siguranta, si altii. Nu a mai fost atat de multa lume ca la inmormantare. Dar ne-am strans acolo, incremeniti ca am venit la Calin, dar Calin nu mai era linga noi, ci cu noi, dar de Sus.
Doamna Mitici, cu sufletul golit, resemnata de adevarul disparitiei lui Calin, dar inca nevendindu-i sa creada, ne-a multumit la toti. As fi vrut sa nu aiba prilejul sa ne multumeasca.
Roxana, ar fi vrut sa te cunoasca. A fost foarte impresionata de evocarea ta. Ti-a transmis multumiri. Cred ca e bine sa mergi sa o cunosti. In fine, asta e.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Calin-Stefan.
Cand dam acatiste, sa spunem – conform traditiei crestin-ortodoxe – Calin-Stefan, mort fara lumanare, nespovedit si neimaprtasit.
P.S.
Cand plecam, am asistat la un moment inedit. Urma inmormanterea unui ciclist. Nu stiu despre cine e vorba. Probabil o personalitate a domeniului. Nu am vazut stiri. Nu am vazut crucea. In urma corteigiului, o mare de ciclisti – in costumele lor colorate – pe biciclete, venisera pentru un ultim omagiu.
duminică 20 septembrie 2009 la 12:58:23 pm
@Cristian Oprea. Of, Cristi, de-asta îmi eşti tu atât de drag! Scrie, omule, o carte – cred că ţi-ar ieşi mai multe volume – despre tot ce ştii personal din 1990, încoace. Şi eu mi-am propus şi tot nu găsesc răgazul. Minunată evocarea ta, eşti o inimă de om! Nu am putut să vin, de aceea nici nu am promis (aş fi venit cu Marilena Borcescu). Să mă ierte doamna Adriana Mitici şi întreaga familie. Sper să mă revanşez pentru absenţa asta. Cu mult drag!
P.S. Apropo de cortegiul de ciclişti: te cauză evenimentele, e clar că eşti făcut pentru jurnalism. Scrie cartea ta de ziarist!
marți 22 septembrie 2009 la 1:50:33 pm
@Roxana. Nu va fi niciodata destul de mult sa multumesc. In primul rind lui Roxana care a facut posibil acest lucru , ca fiecare din cei ce au avut un sentiment frumos pentru Calin sa si-l poata exprima. Pe mine personal ma ajutat spiritul enorm. Deci inca odata multe multumiri tuturor celor care au transmis prin scris sau prezenta ce au simtit pentru fiul meu. Imi pare rau Roxana ca nu te-am cunoscut pe viu , dar sper sa-mi dai ocazia sa te imbratisez. @Mircea. Multumesc pentru tot ce ai scris pentru si despre Calin.Sper sa ne vedem in cazul in care vi in tara, sa aprindem o luminare la mormintul lui. @Cristi Oprea. Ma bucur ca te-am cunoscut, as fi vrut sa stau si sa-i cunosc pe toti cei prezenti acolo dar in situatia respectiva era mai greu… Ai facut o evocare a momentului foarte frumoasa pentru care iti multumesc. E adevarat ca Luminita a plins toata slujba si asta cred ca i-a linistit sufletul. Ce mult mi-as dori sa am o astfel de descarcare. Eu nu mai pot plinge de 35 ani si de atunci lacrimile se opresc in git si ma sufoca. E o stare ingrozitoare,Poate nu stie toata lumea dar Calin era un om foarte credincios, peste obisnuit de aceia am adus pe preotul Gheorghe la parastas, stiind ce slujbe complete face. Ca inca nu realizez total ce sa intimplat in anumite momente este perfect adevarat. Ma trezesc ca vreau sa-l sun sa-l intrb ceva si in clipa doi realizez adevarul si e cumplit. Am inteles ca D-na Gabriela Neagu era cu alt motiv in cimitir, nestiind de Calin si a avut un soc.Chiar daca nu am cunoscut pe toata lumea prezenta , multumesc tuturor care ne-au fost aproape mie si familiei mele (care s-a redus mult prin disparitia lui). In mod special multumesc lui Cristi Toader care m-a sprijinit enorm.Stiu o mare parte din colegii si prietenii lui Calin , faptului ca tinea un jurnal zilnic in care erau trecuti conform evenimentelor zilnice pe rind toti. NU am gasit nici un cuvint urit visavis de acestia. ASta imi demonstreaza atasamentul atitor oameni. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.