PD-L LATRĂ LA MINISTRUL ANDRONESCU PENTRU BONDREA

Foto: www.telegrafonline.ro                 www.realitatearomaneasca.ro

Sulfina Barbu s-a ridicat din baie şi s-a năpustit la ministrul Ecaterina Andronescu, într-un atac stupid pentru care PD-L a organizat o conferinţă de presă, la stabilimentul Duduii din Modrogan.

Deputata a ţinut să demonstreze că e de aceeaşi teapă cu mai junele ei colege de care, cât de cât, până acum încercase să se delimiteze. Ea a acuzat-o pe doamna Andronescu de faptul că s-ar situa “în afara guvernării”, prin proiectul de cod al Educaţiei supus spre dezbatere publică. De altfel şi domnul profesor Miclea s-a pronunţat pentru dezbatere. Şi sindicatele. Pentru că e o reformă pe termen lung, de larg interes. Concret.

Sulfina Barbu a spus că “domnul Miclea nu e membru PD-L”  şi a pus, hilar, una din plăcile portocalii, privind infailibilitatea codului Miclea, al comisiei prezidenţiale, afirmând că neadoptarea lui cu sfinţenie este duşmănie la adresa poporului – codul Andronescu fiind “un cod împotriva părinţilor, a elevilor şi a profesorilor”. A mai acuzat-o pe doamna ministru că n-a făcut nimic.

De fapt, a făcut un lucru de neiertat din perspectiva grupului infracţional ilegitim numit partid, PD-L, care a beneficiat de fabrica de diplome şi titluri universitare a lui Bondrea, numită ilegitim Universitate – şi “Spiru Haret”. Fostul cerber al regimului comunist, pupil al Elenei Ceauşescu, e şi un cotizant al PD-L. Care acum se miră că îndrăzneşte cineva să-i desfiinţeze mafia. Şi e apărat de însuşi preşedintele ţării, slujit cu servilismul cel mai greţos de miriapodul PD-L.

Ecaterina Andronescu a avut o atitudine de doamnă, declarând, pentru Antena 3, la întrebările Mariei Coman, că prin natura profesiei nu e o persoană conflictuală şi că nu comentează acuzaţii “fără sens şi fără conţinut”.

Aşa sunt, de altfel, mutanţii portocalii: nişte flaşnete imunde, fără sens şi fără conţinut. Sulfina Barbu, cu tupeul lor caracteristic, a mai spus că Ecaterina Andronescu trebuie să plece, pentru că nu respectă indicaţiile preţioase de la Cotroceni. Ba, să plece ei!

Dar nici siamezul PSD nu e partid. E o jucărică prezidenţială. De fapt, doamna Andronescu deranjează şi destule minţi luminate din categoria Vanghelie. Dacă n-ar fi fost vocile dure din societatea civilă, pe care le-a perceput ca pe o ameninţare electorală, Geoană era pornit, iniţial, s-o sacrifice în favoarea intereselor transpartinice.

Citându-l pe (încă) premierul Boc: derbedeii dracului!

P.S. Sulfina Barbu mai bine ar răspunde pentru parandărăturile de la la Ministerul Mediului, pe când îl conducea împreună cu securistul Silvian Ionescu, în conflict de interese, ei fiind, totodată, parteneri ai unei firme profitoare.

CĂLIN MITICI S-A STINS FULGERĂTOR. TVR, NESIMŢIRE

Video de DRAGOVODA

Călin Mitici s-a dus ca o glumă macabră făcută prietenilor. L-au dat dispărut şi el dispăruse din viaţa asta. Acasă, la computer.

Avea 46 de ani, era jurnalist pur-sânge, realizator tv, reporter, analist, un spirit lucid – şi de aici, conştiinţa şi drama.

Ar fi meritat mult mai mult, faţă de bătaia de joc administrată în TVR. O instituţie care, de altfel, nici măcar azi, când s-a aflat de moartea lui, nu a deschis principalul jurnal de ştiri cu el. TVR 1 dat un mic – şi ce-i drept, foarte reuşit omagiu – între minutele 44 şi 46. Am stat să urmăresc jurnalul fad de la ora 20, special ca să văd până unde poate merge nesimţirea. Altfel, telecomanda mea trece peste televiziunea publică. O plătesc degeaba (şi de 2x!). Dacă ar fi condus-o editorial un om de calibrul lui Mitici, era altfel.

Dar Călin Mitici a fost marginalizat, mătrăşit de la Ştiri (rămase aproape ca în vremea “Actualităţilor” de tristă amintire) şi trimis la Secţia “Alte Minorităţi”. Era sârb, după tată. Însă investigaţia şi profesia, pe care n-a trădat-o niciodată, îl făceau obiectiv. Nu echidistant – ceea ce-i o ipocrizie mizerabilă, pentru că echidistantă e doar moartea. Ci obiectiv. Ceea ce nu-i anula, ci dimpotrivă, îi potenţa angajamentul profesional. Nu minţea, pentru că nu se minţea ca jurnalist.

Consider incalificabil că nici o televiziune nu a pomenit de moartea lui. Antena 3 a făcut o ediţie specială pentru Valeriu Lazarov, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Un as al televiziunii de divertisment. Dar despre Călin Mitici Antenele n-au suflat o vorbă. Nici Realitatea. Deşi Călin Mitici e un reper pentru presa de mare forţă profesională.

A fost primul corespondent tv de război în fosta Iugoslavie, în timp ce primul corespondent al nostru de radio şi tot aşa, printre primii din lume – cum ne aminteam, astă seară, cu Cristi Oprea – era altă superprofesionistă, Dana Popescu, sora poetului Cristi Popescu, prietenul meu literar care, vorba poeziei lui, nu era nici el făcut pentru lumea asta. Şi s-a dus de şi mai tânăr decât Călin Mitici.

Acum se reîntâlneşte cu prietenul nostru comun, George Borcescu, un realizator sclipitor, ale cărui filme Călin Mitici le “vorbea”. Şi care zac în arhiva TVR, în loc să fie redifuzate, ca şi cele ale lui Mitici, şi să fie trase pe DVD-uri. Suntem un popor care nu merită, fiindcă uită şi nu-şi preţuieşte valorile. Citiţi ce-a scris Cristi Oprea în Cotidianul şi veţi înţelege mai multe despre jurnalismul adevărat.

Nu poţi fi jurnalist adevărat, dacă nu eşti om adevărat.

Mi se pare absurd să scriu despre Călin Mitici la trecut.

Dumnezeu să-l ierte şi să-i fie lină calea spre lumină!

UN PREMIU DE AUR DE LA O SÂRBOAICĂ

Sibilla a primit de la un blogger cu un pseudonim foarte frumos – Pescăruşul argintiu – o distincţie simbolică, numită Blog de Oro.

Un fel de leapşă a premiilor între bloggeri.

Nico mi-a făcut surpriza să mă menţioneze printre laureaţi, fapt care mă impresionează. Îi mulţumesc. Chiar dacă, aşa cum ştiţi, nu sunt adepta premiilor, în ce mă priveşte.

Regulamentul implică mai multe, adică să redai premiul (foto), să dai link la primitor, să-l oferi, la rândul tău, altor zece bloggeri, să scrii un comentariu despre asta şi să te bucuri de el.

De bucurat, m-am bucurat, am făcut totul, în afară de leapşă către alţii. Dacă în analiză politică sunt selectivă şi exigentă, când e vorba de colegi şi prieteni, nu pot discrimina.

Sper ca Nicoleta, alias Sibilla, să mă înţeleagă. Să nu te superi, sârboaico, fiindcă vouă dacă vi se pune pata, vă ţine la infinit! Şi chiar nu merit. Nici premiul, nici supărarea.

SCHIMBAREA MAJORITĂŢII ŞI CANDIDAT PREZIDENŢIAL UNIC

Foto: www.europafm.ro               Gândul                          www.irecson.ro

După şedinţa coaliţiei, Boc a ieşit din poloboc şi a anunţat angajarea răspunderii pe 2 septembrie, pentru patru tipuri de legi diferite – educaţia, salarizarea unică, restructurarea agenţiilor şi interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat (ultima, deja declarată neconstituţională de C.C.).

Geoană a zis că nici vorbă, nu s-a discutat despre angajarea răspunderii. Oricum, nu pe educaţie. Ministrul Ecaterina Andronescu a reamintit că are un proiect pe care l-a trimis – pe mail – spre dezbatere sindicatelor şi unor organizaţii civice.

Un bâlci care denotă iresponsabilitate politicianistă. De parcă, la şedinţa coaliţiei, au făcut repetiţie pentru o scenetă de prost gust. Boc a zis că dacă procedura parlamentară pică, Guvernul pleacă acasă. După care Băsescu să joace scena dezamăgirii. Iar Geoană, pe cea a iepurelui care se dă viteaz.

Autoritatea Electorală Permanentă – din care face parte şi individa provenită din PD, care în seara alegerilor europarlamentare s-a dus la cârciumă cu EBA, taică-său, preşedintele ţării şi gaşca portocalie - a dat şi ea un proiect care calcă în picioare Constituţia, prin prevederile lui aberante, anume obligativitatea pentru candidaţi de a strânge nu 200,000, ci 500,000 de semnături şi de a depune o taxă de 300,000 de euro! Care li se înapoiază doar dacă obţin “procente semnificative”. S-a anunţat că proiectul nu se va mai împiedica de Parlament, urmând să fie adoptat prin ordonanţă de urgenţă.

Nu doar că dreptul constituţional de a alege şi de a fi ales e cenzurat flagrant. Proiectul are şi caracter conjunctural flagrant, ca aproape orice în România. Intenţia este de a coaliza partidele împotriva independenţilor, adică, de a-i scoate din cursă pe singurii contracandidaţi capabili să-l bată pe Băsescu, Radu al României şi Oprescu. Partidele n-au avut nici o obiecţie faţă de proiectul aberant. Le convine. În politicianismul lor mărunt, pasibil să-i ofere pe tavă lui Băsescu al doilea mandat.  

Tot azi, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, ne-a dat indicaţii preţioase, neuitând să precizeze că, de fapt, negocierile cu Guvernul României sunt apă de ploaie, fiindcă decizia o ia Biroul FMI (board-ul, cum îi zic papagaliceşte, prezentatorii de ştiri şi politicienii, poate ca să demonstreze la scenă deschisă că nu ştiu limba română şi se jenează să o vorbească). Nu avem, de fapt, un guvern. FMI ne guvernează şi are interesul ca în România să se perpetueze o stare de fapt care face ţara noastră dependentă de ei. Până la incapacitate de plată.

Guvernanţilor nu le pasă de nimic, totul e de azi pe mâine. Au adus România de la condiţia de stat respectat  la condiţia de stat asistat, coada şi ruşinea Europei. Şi bătaia de joc ţine, pentru că suntem o populaţie de distruşi.

Dacă ar avea demnitate şi personalitate, PSD ar acţiona diferit de partenerii de guvernare, cu care, de fapt,  sunt de-o mamă (FSN). Nu le-ar face jocul conflictual. Ci ar ieşi cu un mesaj tranşant, pentru a nu fi acuzaţi că dezertează de la guvernare: ar plusa, anunţând că îşi asumă integral guvernarea şi invită PD-L să plece, pentru că în toate combinaţiile de guvernare în care a intrat, n-a fost decât un factor conflictual şi destructiv.

Dacă Boc (de fapt, ordonanţa lui Băsescu) forţează angajarea răspunderii pe 2 septembrie, PSD ar trebui să trântească Guvernul şi să propună un premier. Băsescu n-are ce face. PSD, PNL, UDMR au capacitatea de a impune un guvern responsabil. Şi de a forma o coaliţie care să susţină un candidat independent la prezidenţiale. Şi terminăm cu mascarada catastrofală pentru România.

Va fi extrem de greu să ieşim din dezastru, dar vom avea motivaţia şi determinarea. Pe când, dacă vom continua aşa, suntem condamnaţi, ca stat şi naţiune. Ne-o facem cu mâna noastră, prin complicitate (fie participare oportunistă, fie acceptare pasivă).

S-ar putea obiecta că trecerea PD-L în opoziţie l-ar favoriza electoral pe Băsescu, care s-ar victimiza din nou pe tema “322″, iar responsabilitatea pentru dezastru ar fi pasată asupra noii majorităţi. Obiecţia nu este decât un drob de sare. O coaliţie PNL-PSD-UDMR la guvernare şi cu un candidat prezidenţial unic ar fi imbatabilă. Un candidat independent, Radu al României sau Sorin Oprescu, susţinut de partide, ar fi de natură să motiveze electoral absenteiştii. Şi un premier independent, de calibrul lui Mugur Isărescu sau Daniel Dăianu, ar da motivaţie pentru aplicarea unui program de natură să scoată România din criză.

Nu-mi fac, însă, iluzii că partidele vor fi capabile de un proiect atât de generos pentru ţară. Stă în putinţa lor să schimbe situaţia, dar n-au voinţa. Preferă să se complacă în mascaradă. Şi să participe la distrugerea ţării.

PRINCIPELE RADU. LANSARE DE CARTE DISEARĂ LA DALLES

Foto: www.princeradublog.ro

Astă-seară, de la ora 18, Cafeneaua Dalles găzduieşte lansarea cărţii “Principele Radu”, o biografie foarte bine scrisă, frumos ilustrată şi pe care o citeşti cu plăcere. Cartea a apărut la Editura Litera Internaţional.

Alături de Alteţele Lor Principesa Margareta şi Principele Radu, participă Principesa Elena şi soţul ei, Alexander Nixon, şi evident, autorii cărţii, Vladimir Creţulescu şi Corina Murafa.

Va fi prezentă minunata actriţă Carmen Tănase, parteneră a actorului Radu Duda în interpretări memorabile ale pieselor “Doi pe-un balansoar“, de William Gibson – la Teatrul Naţional din Iaşi şi în turnee, “Fluturi, fluturi…” de Aldo Nicolaj – la Teatrul Mic şi în turnee în Israel, împreună cu maestra Olga Tudorache sau “Raport pentru o Academie“, adaptare dramatică a nuvelei lui Kafka – sub patronajul UNITER, care a trimis spectacolul în mai multe turnee internaţionale.

Lansarea cărţii e urmată de autografe.

DE ANIVERSAREA UNCHIULUI MEU, FLORIN. LA MULŢI ANI!

Foto: Nic Căpăţână

În poză îi venea soarele-n ochi (în realitate, îl orbeşte Băsescu). Este cel despre care v-am povestit mai jos, cu ocazia prezentării nepoţeilor şi a fiicei lui. Ţine pe Ştefania –  Gyöngy, cum îi zice el nevesti-sii (o unguroaică mişto şi care nu votează UDMR/UCM). Scoate cărţi şi tâmpiţi (filologi) la Universitatea Bucureşti.

Un fiu de fost deţinut politic şi o fiică de ilegalist au făcut o familie fericită.

Florin e liberal (înscris din 1990), trecem (azi) peste preferinţele prezidenţiale. Tatăl lui, Luca Mihăilescu, care era fratele bunicii materne, strălucit avocat, fost Prim-Procuror de Olt, a săpat la Canal împreună cu bunicul meu, Ioan. Erau ca fraţii. I-aş fi ascultat la nesfârşit glumind, ciorovăindu-se şi povestind.

Reuniunile de familie cu ei rămân repere în copilăria şi adolescenţa mea. Fac parte din tainiţa inimii, care îţi rămâne vie toată viaţa.

LA MULŢI ANI, Florin! Cu mult drag.

BÂLCIUL POLITICIANIST SAU HÂRJOANA PE VREME DE CRIZĂ

Declaraţia premierului Boc – portavocea lui Băsescu – de după şedinţa de Guvern de azi, cum că îşi va angaja răspunderea pe legile salarizării unice, a pensiilor şi a reformei educaţiei e un fonfleu politicianist.

Boc a declarat că angajarea răspunderii – pe legi de larg interes, care necesită dezbateri publice – va avea loc “ca să testeze” coaliţia. Ca şi cum ar verifica dacă butoanele de la aragaz sunt închise, aprinzând un chibrit în aer.

Se ştie că PSD refuză angajarea răspunderii pentru proiectul prezidenţial privind educaţia. Ministrul Ecaterina Andronescu, de altfel, a declarat într-o conferinţă de presă ulterioară că va supune dezbaterii publice proiectul de reformă negociat cu sindicatele.

Pe de altă parte, juristul Boc calcă-n străchini, pentru că răspunderea Guvernului nu se poate angaja pe legi diferite, dar probabil că el consideră aspectul, un detaliu neinteresant pentru o clasă politică şi o audienţă preocupate doar de scandal şi derizoriu.

Oricum, prin declaraţia cu pricina s-a intenţionat menţinerea în actualitate a temei conflictului coaliţiei, cu finalitate multiplă. Ipoteze pe care vă propun să le dezbatem şi vă invit să veniţi cu altele posibile (şi imposibile!):

1. Băsescu să tune şi să fulgere, să-i certe şi să se delimiteze categoric, anunţând că “se simte umilit” (cum a fost când cu alianţa parlamentară PD-L-PRM, în vigoare la Primăria Capitalei) şi că e dezamăgit, aşa încât poate nici nu candidează, iar dacă o face, va fi independent.

2. PD-L să rupă coaliţia pentru ca Băsescu să pună un guvern personal, cu aparenţă tehnocrată, condus, eventual, de un politic de genul lui Cristian Diaconescu sau de un profesionist adus, poate, din business (poate noua consilieră prezidenţială). Că Daniel Dăianu – pohta ce-ar pohti Băsescu - n-aş crede că marşează.

3. PD-L să rupă, de fapt, PSD şi să perpetueze coaliţia într-o variantă obedientă faţă de Cotroceni şi cu aparenţă de armonie, pentru a putea pasa responsabilitatea stării conflictuale anterioare asupra a ceea ce ei numesc, obsesiv, “aripa Vanghelie” a PSD, clişeu portocaliu lansat de Duduia.

4. PD-L chiar să se rupă de PSD şi să rupă o grupare oportunistă din PNL, după care Guvernul să ia nişte decizii (cu aparenţă) de dreapta, de exemplu, anularea impozitului forfetar, ca să (re)orienteze electoral categoria antreprenorială spre Băsescu (dar trenul ăsta l-a pierdut după alegeri, când a avut ocazia să alcătuiască o coaliţie cel puţin teoretic de dreapta).

5. Să nu se schimbe nimic, ci doar să se amorseze o stare conflictuală între PSD şi PNL, prin inducerea, pe cale specifică, a suspiciunii că liberalii ar pune botul la guvernare în acest moment, propagandă de natură să descurajeze electoratul care vrea schimbarea preşedintelui ţării.

Pentru forţarea anticipatelor ca să aibă loc simultan cu prezidenţialele e deja târziu.

P.S. Premierul Boc a fost la Ocnele Mari. Exces de zel. Pentru borfaşii portocalii sunt suficiente şi ocnele mici.

Să mă ierte sinistraţii alunecărilor saline.

NEPOŢICA MEA, ELIZA, FACE PATRU LUNI. LA MULŢI ANI!

Eliza e în dreapta, în stânga e frati-su, Philip (born in the USA), iar la mijloc, mami a lor, Mihaela, născută Mihăilescu, care este verişoara mea, fiica lui Florin (unchiul meu de sânge, prof univ, critic şi istoric literar, care scoate tâmpiţi la Universitatea Bucureşti, dar ţine cu Băsescu) şi a Ştefaniei (istoric, scriitor).

Mihaela (doctor în politologie US) ţine pe Adi (cadru universitar la Haga). Copiii din fotografie probabil că vor contribui la propăşirea altor ţări decât România. Ar fi frumos să aibă unde se întoarce ca să se aşeze. Măcar când vor avea la rândul lor copii.

La mulţi ani!

TATIANA STEPA S-A STINS. DUMNEZEU S-O IERTE ÎN PACE!

Cântăreaţa de muzică folk Tatiana Stepa a murit din cauza unui cancer de col uterin, la vârsta de 46 de ani, vineri dimineaţă, la Spitalul Militar Central din Capitală, a declarat pentru MEDIAFAX Ioan Sârbu, comandantul instituţiei.

Cântăreaţa a fost diagnosticată în urmă cu cinci ani.

Tatiana Stepa a venit în februarie la Spitalul Militar Central din Bucureşti, medicii constatând că boala era extinsă în organism.

În data de 4 august, ea a fost internată de urgenţă, pentru că boala afectase mai multe organe.

Tatiana a început să cânte încă de la grădiniţă. În copilărie, ea a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A studiat vioara opt ani, ca instrument principal. A absolvit “Liceul de Arhitectură” din Bucureşti, care a fost şi primul loc unde a auzit muzică folk.

Pentru că a studiat vioara mulţi ani, nu i-a fost greu să înveţe să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra, cu un cântec intitulat “Şi-am să-mi fac o doină”, rămânând în componenţa cenaclului până în anul 1985.

Din 1992 şi până în anul 1996, Stepa a fost membră a Cenaclului “Totuşi Iubirea”, participând la sute de spectacole.

După interzicerea din 1985 a Cenaclului Flacăra şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.

Din anul 1996 şi până în prezent, Tatiana Stepa a susţinut sute de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria.

A compus muzică atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Serghei Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago.

Printre piesele sale cele mai cunoscute se numără ” Copaci fără pădure“, “Dă, Doamne, iarnă“, “Galbenă gutuie“, “Femeia de lut” etc.

Mediafax

TABOR. SCHIMBAREA LA FAŢĂ

Foto: www.icones-grecques.com

6 august. Schimbarea la faţă. Pe Muntele Tabor. Este esenţa isihasmului, splendoarea ortodoxiei. Acea Orientale lumen pe care Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat-o în enciclica scrisoarea apostolică purtând acelaşi nume. Sărbătoarea a fost ieri, dar lumina taborică poate fi în fiecare zi. Şi în fiecare noapte. Dumnezeirea vie. (R.I.)

“Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieşti, pe care o avea în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti – inclusiv trupul – şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.

Spre deosebire de faţa lui Moise care strălucise de o slavă venită din afara după revelaţia din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe “veşmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească.

“El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 – PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama).

“Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este “lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simţurilor şi, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.

Lumina nematerială, necreată şi situată în afara timpului, aceasta era Împărăţia lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această lumină va deveni moştenirea veşnică a aleşilor în Împărăţie, când Hristos va veni din nou, strălucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumina, în această lumină care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi care, răspândindu-se asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei “precum soarele” (cf. Matei 13:43).

“Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Discurs Etic V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroşi Sfinţi au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuşi lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaţie, ci şi harul îndumnezeitor care le permite sa “vadă” pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului : “întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmii 35:10).

În mijlocul acestei slăvite privelişti se arătară – alături de Domnul – Moise şi Ilie, doi mari profeţi din Vechiul Testament, reprezentând respectiv Legea şi Proorocii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi al celor morţi (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinţei iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumina, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi şi prin Cruce această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.

Ieşiţi afară din ei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi “neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus : Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi : unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie”. Întorcându-şi apostolul de la aceasta dorinţa prea omenească, ce consta în a se mulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un “cort” mai bun şi un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul : “Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultaţi de El”. Acest nor era harul Duhului înfierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.

Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl “vadă” pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti cînd ea străluci mai puternic. Ieşiţi în afară de tot ce este vizibil şi chiar din ei înşişi, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi “închizând uşa simţurilor lor”, ei primiră revelaţia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului Dionisie Areopagitul a fost aplicată Tainei Schimbării la Faţă în principal de către Sf. Grigore Palama).

Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capetele, îl vazură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, Care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţi.

www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august06.htm

BĂSESCU, SCENETA DELIMITĂRII. BNR ÎL CONTRAZICE

Foto: www.bnr.ro

Preşedintele Băsescu s-a întâlnit, azi, cu delegaţia misiunii FMI la Bucureşti, pentru a cere, cum a declarat, ca tranşa a doua din împrumut să nu mai fie trimisă la BNR, ci la Guvern.

Nimic nou şi nimic surprinzător, Băsescu declarase deja, imediat după contractarea împrumutului, că s-ar putea ca la un moment dat el să fie folosit pentru plata pensiilor şi a salariilor.

De fapt, pentru asta a fost îndatorată România, ca să se ţină capacul pe oala în fierbere, până se vede dumnealui reales. Am anticipat ceea ce era, de altfel, previzibil pentru orice observator raţional, că preşedintele în exerciţiu are să se delimiteze şi de Guvern – folosit pe post de “Ceauşeasca” – şi de propriu-i partid, în scop revuistic-electoral, pentru a se lansa drept candidat independent. Cum a fost şi EBA.

Oricum, servilismul faţă de FMI nu dă bine la populaţie, aşa că Băsescu n-are decât să mulţumească, în continuare, chiar în genunchi, pentru “asistenţă”. Sunt destui, dar s-ar putea să nu fie, totuşi, suficienţi imbecili care să pună botul la cacealmaua delimitării şi a mustrării tuturor întru candidatura independentă.

Când preşedintele Băsescu a spus aseară, la TVR 1, că e o ţară muribundă şi că guvernanţii au îngropat România şi-a dat cu firma-n cap: e şeful lor. Guvernul FSN, PSD-PD-L, de peste 70%, deci “transparent” ca rochiile Duduii, e visul lui văzut cu ochii şi proclamat ca atare. E jalnic cum se rupe-n figuri cu comedia dilemei candidaturii pentru realegere. Hilară e şi cramponarea disperată a PD-L de preşedinte.

Mai sunt, însă şi oameni serioşi în ţara asta. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, i-a atras atenţia, subtil, lui Băsescu, să nu se joace electoral cu împrumutul de la FMI. Mesajul a fost întărit de viceguvernatorul Cristian Popa (foto) care, după conferinţa de presă a guvernatorului, a declarat, într-un interviu acordat lui Radu Soviani, pentru Money Channel: “Vrem să evităm întoarcerea BNR în poziţia de debitor net” al sistemului.

Între profesioniştii care ţin ţara asta să nu se prăbuşească şi pitecantropii care ţin să o îngroape stă decizia electorală. Cheia e în mâinile absenteiştilor. Trei sferturi din electorat. Întrebarea e cine şi ce-i va convinge? Şi cum.