RISIPĂ LA INTERNE, GENOCID LA APĂRARE. ÎN SPITALE

Aflu că Ministerul de Interne a achiţionat somon afumat şi alte delicatese de peşte, la fel, cărnuri de porc cu tonele, 80000 de ouă, whisky-uri şi altele, pe o perioadă de două luni!!! – în timp ce poliţiştii n-au bani nici de combustibil pentru misiuni, nici de supravieţuire. Totodată, MAI alocă 1 milion de euro pentru reabilitarea hotelurilor Internelor. Că doar nu pentru prăpădiţii de poliţişti care au făcut miting de protest, sub genericul “Prima coasă”, pentru că nu li se mai plătesc chiriile şi dintr-un salariu n-au bani să şi le achite, ca să le mai rămână şi pentru supravieţuire. Dar ei trebuie să ne apere de infractori. Pe gratis, ca să se lăfăie nesimţiţii. Şi evident incoruptibili, spre deosebire de nesimţiţi.

Uitaţi-vă la averile şefilor de la Interne, nişte civili şi nişte comisari: putred de bogaţi. Magistraţii n-au dreptul să exercite activităţi lucrative paralele. Cei de la MAI, da. De ce? De ce discriminarea? Pentru corupţie instituţionalizată? Cert e că ministrul Internelor, viceprim-ministrul Dan Nica frizează nesimţirea prin aprobarea unui asemenea dezmăţ pe vreme de criză.

În timp ce şefii de la Interne decid cheltuieli nesimţite, la Apărare s-a tăiat bugetul. Şi ăsta-i un dublu genocid. Atât pentru militarii noştri din teatrele de război, cât şi pentru pacienţii spitalelor militare. Aveţi idee ce ar însemna 1 milion de euro pentru ele? Câte vieţi s-ar salva? Ştiţi cât costă o operaţie, spitalizarea şi toate aferente? Ştiţi cât de greu spre imposibil este pentru un om cinstit cu venit mediu să supravieţuiască atunci când e bolnav şi are nevoie de îngrijire medicală? Chiar şi când e sănătos, supravieţuirea a devenit o problemă pentru un om care trăieşte din salariu sau pensie. Dar când e nevoie de o operaţie, situaţia devine dramatică.

Să vă povestesc. Spitalul Militar Central, spital NATO, cândva, cel mai performant din România, a ajuns ca la unele secţii să nu aibă nici eprubete. Ce să mai vorbim de medicamente, care sunt extrem-extrem de scumpe şi ar trebui să fie gratuite pentru asiguraţi. Nu există. Oamenii trebuie să şi le cumpere.

Şi să vă spun, de exemplu, pentru cineva foarte drag, cum e situaţia. Compensate şi după îndelungi căutări prin farmacii – pentru că medicamentele delicate, adică vitale pentru unii pacienţi, după ce că sunt extrem de scumpe, se găsesc şi foarte greu – au costat numai pentru o săptămână peste 10 milioane de lei vechi. Restul – operaţia, asistentele, infirmerele etc. vă închipuiţi cât costă. Numai pentru prima săptămână, vreo 2000 de lei. Şi stă două săptămâni postoperator, şi alte trei, pentru raze.

Deci, mă înfurii. Mă înfurii de aş da cu cuţâtu-n piatră, vorba ardeleanului. Dar el e calm. Eu sunt furioasă şi le-aş sparge faţa nemernicilor care sparg banii pentru parandărături personale şi electorale. Până când?

Dumnezeu să ne ajute, să ne dea sănătate şi în rest, scăpăm noi de toate. Doamne ajută!