Video de DRAGOVODA
Călin Mitici s-a dus ca o glumă macabră făcută prietenilor. L-au dat dispărut şi el dispăruse din viaţa asta. Acasă, la computer.
Avea 46 de ani, era jurnalist pur-sânge, realizator tv, reporter, analist, un spirit lucid – şi de aici, conştiinţa şi drama.
Ar fi meritat mult mai mult, faţă de bătaia de joc administrată în TVR. O instituţie care, de altfel, nici măcar azi, când s-a aflat de moartea lui, nu a deschis principalul jurnal de ştiri cu el. TVR 1 dat un mic – şi ce-i drept, foarte reuşit omagiu – între minutele 44 şi 46. Am stat să urmăresc jurnalul fad de la ora 20, special ca să văd până unde poate merge nesimţirea. Altfel, telecomanda mea trece peste televiziunea publică. O plătesc degeaba (şi de 2x!). Dacă ar fi condus-o editorial un om de calibrul lui Mitici, era altfel.
Dar Călin Mitici a fost marginalizat, mătrăşit de la Ştiri (rămase aproape ca în vremea “Actualităţilor” de tristă amintire) şi trimis la Secţia “Alte Minorităţi”. Era sârb, după tată. Însă investigaţia şi profesia, pe care n-a trădat-o niciodată, îl făceau obiectiv. Nu echidistant – ceea ce-i o ipocrizie mizerabilă, pentru că echidistantă e doar moartea. Ci obiectiv. Ceea ce nu-i anula, ci dimpotrivă, îi potenţa angajamentul profesional. Nu minţea, pentru că nu se minţea ca jurnalist.
Consider incalificabil că nici o televiziune nu a pomenit de moartea lui. Antena 3 a făcut o ediţie specială pentru Valeriu Lazarov, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Un as al televiziunii de divertisment. Dar despre Călin Mitici Antenele n-au suflat o vorbă. Nici Realitatea. Deşi Călin Mitici e un reper pentru presa de mare forţă profesională.
A fost primul corespondent tv de război în fosta Iugoslavie, în timp ce primul corespondent al nostru de radio şi tot aşa, printre primii din lume – cum ne aminteam, astă seară, cu Cristi Oprea – era altă superprofesionistă, Dana Popescu, sora poetului Cristi Popescu, prietenul meu literar care, vorba poeziei lui, nu era nici el făcut pentru lumea asta. Şi s-a dus de şi mai tânăr decât Călin Mitici.
Acum se reîntâlneşte cu prietenul nostru comun, George Borcescu, un realizator sclipitor, ale cărui filme Călin Mitici le “vorbea”. Şi care zac în arhiva TVR, în loc să fie redifuzate, ca şi cele ale lui Mitici, şi să fie trase pe DVD-uri. Suntem un popor care nu merită, fiindcă uită şi nu-şi preţuieşte valorile. Citiţi ce-a scris Cristi Oprea în Cotidianul şi veţi înţelege mai multe despre jurnalismul adevărat.
Nu poţi fi jurnalist adevărat, dacă nu eşti om adevărat.
Mi se pare absurd să scriu despre Călin Mitici la trecut.
Dumnezeu să-l ierte şi să-i fie lină calea spre lumină!
marți 11 august 2009 la 10:40:59 pm
Intr-o tara in care valorile se masoara pe o scara asezata invers , nu te mai mira absoult nimic,profesionistii adevarati sunt substitutiti de eleneleudrea fiecarui domeniu important al societatii romanesti.
D-zeu sa-l aiba in pace !
Breaking News:Elena Udrea anchetată de ANI
marți 11 august 2009 la 10:59:32 pm
@Marius. Mă gândeam astă-seară câţi prieteni, mentori, amici, cunoştinţe – seniori sau mai tineri – s-au dus din 90 încoace şi că se împlinesc 20 de ani din viaţa unei noi generaţii de sacrificiu.
marți 11 august 2009 la 11:09:28 pm
Bravo Rox!!! Voi prelua textul asta pe facebook, daca e ok pt tine
marți 11 august 2009 la 11:25:45 pm
Roxana, am ajuns absolut intamplator la acest articol, cautand pe google, dupa ce am citit pe Facebook despre disparitia lui Calin Mitici. Sunt profund marcat de felul in care ai scris despre acest OM si sunt extrem de trist ca TVRul are acest fel abject de a-si trata OAMENII
((( Asta mi-a amintit si de cele patite de o doamna foarte draga sufletului meu, MAREA DOAMNA JANA GHEORGHIU.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Calin!
marți 11 august 2009 la 11:40:26 pm
[...] Original Blog » 11 August 2009 – Blog « Norvegieni suparati pe Citigroup. [...]
miercuri 12 august 2009 la 12:15:50 am
Roxana,mergi sambata la plimbare cu bicicletele?
miercuri 12 august 2009 la 4:04:37 am
iti multumesc.mult.chiar foarte mult.imi crapa capul de o furie rece (nespecifica mie..logicii..etc).
era un om minunat.asta stim acum sa spunem toti.ca de obicei…dupa.nu cred ca i-au spus prea multi la timp.un timp absolut nemilos.
roxana,iti multumesc mult.
miercuri 12 august 2009 la 4:23:13 am
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-08-12&id=35889
miercuri 12 august 2009 la 4:42:35 am
Roxana,
astazi am venit de la servici si nu stiu de ce m-am gindit la Calin. Nu l-am vazut de mai bine de un sfert de secol. Stiam cite ceva despre el, ca lucra la televiziune, ca fusese reporter la stiri si apoi dat afara. Si cam atit. Nu stiu ce mi-a venit si am intrat numele lui la Google si primul site care mi- a venit a fost blog-ul tau. Nu imi vine sa cred. Am fost coleg cu Calin din clasa 1-a pina in clasa a 8-a la Clementa ( 19 ) La liceu ne-am despartit dar cumva am pastrat legatura pentru o vreme, pina cind eu am plecat din Romania. Regret enorm ca nu am mai corespondat cu el. Mamele noastre cindva au fost colege si prietene. Nu stiu daca mama lui mai traieste. Tare mult asi vrea sa ii spun condoleante. Daca ma poti ajuta sa o gasesc, daca mai traieste, ti-asi fi foarte recunoscator.
Il tin minte ca pe un copil tare bun, cuminte, silitor. Ne-am jucat mult impreuna, am amintiri superbe, de pe vremea cind eram copii nevinovati. Ne-am si batut odata, dar asa am devenit prieteni. A plecat dintre noi mult prea devreme, si sint trist din cauza asta.
D.zeu sa il odihneasca in pace.
miercuri 12 august 2009 la 8:20:36 am
Pe blogul nostru de campanie “Pro Elena Udrea” este disponibil in exclusivitate ultimul sondaj de opinie INSOMAR, care a provocat ieri infarcturi si accidente vasculare cerebrale in Palatl Kiseleff (sediul PSD). Va dorim tuturor lectura placuta !
miercuri 12 august 2009 la 8:24:21 am
Shed si cujet…daca base s ar inbolnavi si psihiatrul ar fi in cele 10 zile legale de concediu fara plata l ar primi la nambar nain?
Am un frate sora la spital, pentru dansul orshce,orshcand d’astea cu placere…
miercuri 12 august 2009 la 9:30:46 am
Am citit de doua ori si tot refuz sa cred ca este adevarat… acum 2 saptamani am avut un interviu cu domnia sa si am ramas impresionata de profesionalismul si prestanta sa. Initial intalnirea fusese amanata din cauza unor probleme de sanatate, iar apoi, pe parcursul interviului a mentionat ca are dificultati cu respiratia… Dumnezeu sa-l odihneasca!
miercuri 12 august 2009 la 11:17:32 am
Rox,Dumnezeu sa-l odihneasca! condoleante familiei
,dar intr-o Romanie unde nonvalorile conduc si fac legea si valorile sunt marginalizate,viitorul acestei tari va fi sumbru ,o zi placuta
miercuri 12 august 2009 la 12:06:57 pm
@a. Evident că poţi prelua.
@Daniel. Bun venit! Mulţumesc. Aşa este, nici Jana, nici Georgică Borcescu n-au avut parte de omagiile cuvenite.
@Alexandru Marin. Nu mă dau nici cu bicicleta, nici cu Băsescu.
@anca. Eu vă mulţumesc. Mult. Ceva trebuie să facem.
@Mircea. Bun venit! Îmi pare nespus de rău că ai venit cu această tristă ocazie. Înseamnă că aveaţi, într-adevăr, o legătură, dacă instinctul te-a pus să-l cauţi. Îl rog pe Cristi Oprea să încerce să afle despre mama lui, ca să te punem în legătură cu ea. Ar fi singura consolare, să fie consolată de cineva pe care îl asimilează cu fiul ei.
@BULL SHIT. Luaţi-vă boarfa şi umblaţi!
@ELMMAR. L-ar băga şi fără plată în cămaşa de forţă.
@oana. Bun venit! Înseamnă că e ultimul interviu cu el. Dintre puţinele. Bravo! Ai dreptate, a tratat cu indiferenţă semnele premergătoare infarctului. Ar fi bine să reiei interviul. Bine ar fi să fie şi video. Dar chiar şi audio, merită postat. Şi predat la jurnalistică, ar avea studenţii ce învăţa.
@octavpelin. Ai dreptate, Tavi. Dacă nu ne opunem decisiv, viitorul e sumbru.
miercuri 12 august 2009 la 1:13:48 pm
Buna ziua!
Nu va cunosc dar va multumesc din partea familiei Mitici pentru mesajul postat de dvs. Eu sant Dana, sotia fratelui lui Calin.
As dori sa fac o mica precizare: Calin era sarb dupa tata – Mitic, devenit Mitici in romaneste.
Mama sa traieste, este o femeie extraordinara si foarte puternica. Daca doriti sa-i adresati un mesaj o puteti face la adi.mitici@yahoo.com
miercuri 12 august 2009 la 2:16:27 pm
@Roxana, am vrut sa spun mai de mult acelasi lucru, cred ca iti dai seama ca odata cu fiecare dintre ei, cunoscuti sau prietenii care pleaca , se desprinde si o parte din noi, ramanem mai goi, mai saraci si mai singuri in fata umbrelor care obtureaza lumina solara degeaba.
miercuri 12 august 2009 la 2:35:17 pm
ELENA UDREA LADY DRACULA DIN PLESCOI
http://stirea.wordpress.com/2009/08/12/elena-udrea-lady-dracula-din-plescoi
miercuri 12 august 2009 la 3:41:42 pm
@Dana Mitici. Bun venit! Şi mulţumesc mult pentru mesaj. E tot ce am putut face pentru el, pentru memorie. L-am cunoscut în anii 90 şi îi aveam prieteni comuni pe George şi Marilena Borcescu. Mi-am dat seama de eroarea comisă aseară, eram bulversată. Intenţionam să corijez – evident că dinspre tată era sârb. Mulţumesc din tot sufletul pentru adresa pe care îi putem adresa doamnei Mitici mesaje. Mai ales colegul lui, Mircea. Ştiu cum e când pierzi oameni dragi, nimeni nu te poate consola. Trist e că suntem atât de grăbiţi, indiferenţi, idolenţi atâta vreme cât trăiesc oamenii buni şi valoroşi, şi ingraţi atunci când nu mai sunt. Sunt din toată inima alături de dv., familia şi vă rog să primiţi sincere condoleanţe. Şi să ştiţi că sunteţi în rugăciunile mele. Cu mult, mult drag! Dumnezeu să vă întărească!
@Marius Mina. Da. Frumos şi adevărat ai spus. Şi de-aia am fost tâmpiţi amândoi. Prietenia e mai presus de politică. Eu am uitat tot. Ştiu că şi tu. Mă bucur, e ca o revenire după boală. Ar fi bine să promitem că oricât am polemiza, nu repetăm prostia din primăvară.
@Ovidiu. O supraestimezi.
miercuri 12 august 2009 la 4:24:56 pm
Asa vei muri si tu, Roxana – exact ca jurnalistul Calin Mitici : necasatorita, nef…, mistuita de ura viscerala impotriva Presedintelui Traian Basescu si a Partidului Democrat-Liberal. Probabil ca vei deceda in fata calculatorului, si lumea va observa disparitia ta doar in momentul in care nu vei mai posta articole pe blog. Ce soarta trista !
miercuri 12 august 2009 la 4:26:30 pm
Roxana – multumesc mult pentru mesaj. Am sa incerc sa dau de mama lui Calin si sa vorbesc cu ea. Nu cred ca poate fi consolata sa aiba asa o pierdere, dar sper sa o bucure stiind ca multi oameni se gindesc la fiul ei si ii poarta o amintire frumoasa in suflet.
Dana – nu stiu cum sa iti multumesc pentru adresa de e-mail a mamei lui Calin. I-am dat adresa si mamei mele care si ea a fost socata de veste. Mama mea si d-na Adriana au fost bune prietene si colege.
Multumesc mult pentru e-mail si sincere condoleante tie si fratelui lui Calin.
miercuri 12 august 2009 la 4:36:58 pm
Roxana, ziceai saptamanile trecute ca ai sa scrii despre o exceptie din randurile PD-ului. Care este aia? Sau ai scris si nu am fost eu atent? Scuze in cazul asta.
miercuri 12 august 2009 la 4:37:23 pm
Inmormantarea lui Calin va avea loc maine, joi 13 august, la Cimitirul Ghencea Civil. La ora 10, slujba la capela, la 12.00, inmormantarea.
Este groaznic, am scris cu mana mea stirea despre bunul meu prieten si coleg Calin.
A fost cea mai cumplita stire pe care am scris-o in 20 de ani de presa. Nu mi-a fost atat de greu sa scriu in propriul ziar celebrele stiri despre mine insumi, cand pe televiziuni curgeau cawl-uri cu numele meu.
La textul de azi (postat aseara) mai aveam multe de scris despre el, dar socul nu m-a lasat. Pur si simplu n-am putut realiza ca s-a dus Sus. Mai sus de etajul 9 unde a avut ultima oara biroul.
A fost unul dintre pionii DEMOCRATIZARII Televiziunii. A facut-o cu profesionalism, unul pe care l-a deprins in specializarile la BBC si in SUA, la mari posturi de televiziune, la universitati.
Cand a venit din America de la bursa a adus doua geamantane de carti de specialitate – pentru colegi – si o boccea cu cate ceva pentru el si pentru cei dragi.
Sunt martor la eforturile pe care le-a facut pentru democratie. Nu spun vorbe mari. Anii ’90 au fost ani negri pentru TVR. Foarte negri !Monta pe ascuns – ii tineam usa – Cronica Parlamentului cu punctele de vedere ale opozitiei, cauta portite prin care sa strecoare si opozitia in reportajele din jurnal. Nu s-a plans niciodata, nu a hulit pe nimeni. A tacut si a muncit pe rupte. M-a necajit ca nu a fost dus in TVR pentru o scurt slujba si acolo. Nu cred ca poate fi cineva care sa ma contrazica fara sa-i fie frica de faptul ca-l bate Dumnezeu: Casa lui Calin Mitici era TVR, acasa era musafir. Asta inseamna profesie facuta cu – prea multa ! – pasiune. L-au mancat de fund cand s-a dus la National. Sunt multi martori ca pentru el, televziunea insemnat DOAR TVR. Dumnezeu sa-l ierte !
miercuri 12 august 2009 la 4:48:56 pm
condoleante
miercuri 12 august 2009 la 5:15:44 pm
@BULLSHIT. Ura e apanajul lighioanelor ca tine, guvernate de diavol şi care slăvesc tot ce-i mai abject. Oricum, vezi să nu mori tu înainte, posedat de grija mea.
@Mircea. Cu mult drag! Şi tare aş fi vrut să corespondăm cu ocazia unui premiu acordat lui Călin Mitici, nu a despărţirii de el.
Eşti binevenit să postezi oricând pe blogul meu, chiar şi oricât de critic – pentru că oamenii ca tine merită toată consideraţia.
@Cristian Oprea. Splendid, Cristi! Tare aş vrea să publici toate astea şi în ziar. Ai dreptate, nesimţirea a mers pe noi culmi. Îmi amintesc că până şi în anii ăia crânceni, TVR a organizat un priveghi şi a găzduit o slujbă de prohodire în holul televiziunii pentru Constantin Martiniuc. Am impresia că instituţia s-a prostit şi mai tare, nu credeam că e posibil. Şi când mă gândesc câţi oameni minunaţi sunt acolo, câţi profesionişti care se consumă şi poate se vor duce de inimă rea din cauza vocaţiei lor nevalorificate mă cuprinde o tristeţe de moarte.
@liviu.surca. Bun venit! Dumnezeu să-l odihnească!
miercuri 12 august 2009 la 5:58:57 pm
@Roxana, nu stiu daca am fost sau nu tampiti, a fost o lupta pe optiuni care din pacate a degenerat.Eu am uitat de atunci , stii foarte bine ca nu pun secvente de genul asta in arhiva, mai ales la suflet. Acum avem un drum comun cu sens unic pe care trebuie sa-l strabatem pina la capat. Feeling-ul meu este ca vom reusi .
miercuri 12 august 2009 la 6:03:30 pm
ELENA UDREA LADY DRACULA DIN PLESCOI – VEZI VIDEO CU CIUTACU
http://stirea.wordpress.com/2009/08/12/elena-udrea-lady-dracula-din-plescoi/
miercuri 12 august 2009 la 6:10:40 pm
Va multumim mult pentru gandurile frumoase pe care le-ati scris toti cei de aici despre Calin. Ne-am dori sa stie, acolo unde e, ca atat de multa lume s-a gandit la el. Munca de jurnalist a fost viata lui, pentru asta a trait. A facut totul cu multa pasiune, nu cunostea notiunea jumatatiii de masura.
Inmormantarea are loc maine, joi 13 august, ora 12.00 la Cimitirul Ghencea Civil.
miercuri 12 august 2009 la 7:06:30 pm
Off topic-
Tariceanu la Gabi Firea
miercuri 12 august 2009 la 7:12:59 pm
Ma uitam,Mariusica.Thanks
miercuri 12 august 2009 la 7:27:55 pm
Condoleante familiei!Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!
miercuri 12 august 2009 la 7:43:39 pm
e mare lucru sa fi un bun om/profesionist de televiziune, de media in general.
Sunt de acord ce zice articolul in general de unii jurnalistisi in special de Maria Coman a carei voce e un dezastru pentru stiri.
Nu-l inteleg pe Gadea ! nu aude!?
http://209.85.129.132/search?q=cache:4blqTENye-kJ:www.revistaluceafarul.ro/index.html%3Fid%3D298%26editie%3D18+maria+coman+fornaie+ca+o+locomotiva&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro&client=firefox-a
miercuri 12 august 2009 la 10:15:39 pm
@Dana Mitici. Cu mult drag! Ştiu că jurnalismul era pentru el un mod de viaţă, fără menajamente.
@Marius Mina. Te cred c-ai uitat, pt că eu n-aş fi scris vreodată despre tine cum ai făcut tu despre mine. În privinţa presentimentului de care vorbeşti, al meu e sumbru. Şi nu obişnuiesc. E prima dată când nu văd perspectiva.
@alice. Dumnezeu să-l odihnească!
miercuri 12 august 2009 la 10:42:46 pm
@ela. Te-am scos de la spam, probabil că te-a trimis pt link-ul kilometric. Maria Coman e o profesionistă. Altele sunt cele care ar trebui să facă exerciţii de dicţie, fiindcă e o ruşine să apară cu asemenea hal de rostire în faţa telespectatorilor (de exemplu, una scrâşnită, de la Realitatea şi alta care rulează pietre-n gură, de la Antena 3) . Gâdea se enervează, retoric, destul de rar. Uneori, trebuie.
miercuri 12 august 2009 la 10:47:59 pm
Calin Mitici… un jurnalist exceptional, un excelent povestitor, un om a carui cultura te facea de multe ori sa-ti pleci ochii, un sef pe care si l-ar dori oricine, un prieten pe umarul caruia puteai plange sau alaturi de care puteai rade cu lacrimi, pentru ca avea un umor cum rar iti e dat sa vezi, un om care stia sa asculte neconditionat, un om bland, un om dintr-o bucata, un suflet mare… Calin spunea odata ca atunci cand ingerii plang, unii dintre noi sunt chemati intr-acolo. pacat ca a fost chemat atat de devreme!
Odihneste-te in pace, domn’ diriginte!
miercuri 12 august 2009 la 11:16:58 pm
@Bianca. Bun venit! Minunat l-ai evocat. În mod sigur s-a bucurat să aibă aşa colegă. Superb a zis despre îngerii care plâng. Dumnezeu să-l odihnească!
joi 13 august 2009 la 12:42:02 am
[...] CĂLIN MITICI S-A STINS FULGERĂTOR. TVR, NESIMŢIRE [...]
joi 13 august 2009 la 12:46:01 am
Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
Felicitări pentru atitudine, Roxana !
respecte,
Sibilla
joi 13 august 2009 la 6:44:43 am
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
joi 13 august 2009 la 9:16:24 am
Fiti tari cum a fost si el !
De acum Bunul Dumnezeu il va avea in grija Lui.
Poate veti spune ca ar fi fost mai bine sa aiba grija de el, aici pe pamant.
Dar Cel de Sus a avut nevoie mai multa de el dincolo.
Drum bun , suflet nelinistit , spre nesfarsita vesnicie !
joi 13 august 2009 la 11:13:56 am
ASA O POZA CU UDREA INCA NU SA MAI VAZUT – VEZI !
http://stirea.wordpress.com/2009/08/12/elena-udrea-lady-dracula-din-plescoi/
joi 13 august 2009 la 11:59:30 am
Ast guvern frumusel, degenerato-cacarisit, cel mai prost guvern de dupa revolutie,nascut dupa pohta ce a pohtit el, betivul din deal tarshit in preacurvisme jigodistice, e bolnav de deces.
Si ca sa ne mai arate ca aici face ce vrea,cand vrea si cum vrea,dictatorul nebun mai pregateste ceva:motiune de cenzura-caderea guvernului-alegeri anticipate.
Fi mi ar scarba sa mi fie!
joi 13 august 2009 la 1:40:30 pm
Romania in colaps total
In timp ce Germania si Franta depasesc pragul critic si reusesc sa fenteze criza provocata , R0mania se apropie de punctul critic al existentei sale economice din ultimii 60 de ani.Nici Ceausescu n-a reusit , in ciuda experientei si pregattirii sale precare, sa ingroape Romania in craterele sapate si acoperite cu grija de Fondul Monetar International.Guvernul Basescu-Geoana -Boc se face vinovat in primul rand pentru inalta tradare si de abia dupa, de incompetenta si neglijenta si abuz in serviciul public. Au vandut Romania “penny by the dollar” vorba eroului necunoscut , intrand astftl in jocurile murdare ale tentativelor de globalizare fortata prin implementarea unui guvern mondial care va controla in detaliu fiecare miscare economica din lume .Guvernul condus de Traian Basescu contribuie din plin la acest plan diabolic, aruncand Romania in frigiderele mortuare ale unor camatari profesionisti care nu-si urmaresc decat scopurile perverse .Toate taxele si masurile introduse de incompetenteul dislexic Pogea sunt tot masuri impuse de FMI ca o etapa importanta in eliminarea businessurilor mici si mijlocii , parte din programul de globalizare si control total al unor minti bolnave , inspirate probabil din “Mein Kampf”.Incarcata nativ cu o doza exagerata de tupeu si aroganta, administratia Basescu ne pregateste o noua si ultima capcana in cardasie cu “expertii” FMI, o noua transa de imprumut in valoare de cca 30 de miliarde de euro in incercarea disperata de a se mentine la putere dupa alegerile prezidentiale.In cazul unui esec , Basescu si grupul infractional sunt pasibil de ani grei de temntita.Dar cum , hot la hot nu-si scoate ochii , sansele ca FMI ul sa-si bage coada in soarta lui Basescu sunt din ce in ce mai reale. Chiar daca informatii interne ale Comisiei Europene spun ca incepand cu luna septembrie , Romania va intra in incapacitate de plata(fara a se lua in calcul si eventualitatea unui nou imprumut de la “forurile detinatoare de fonduri” ) Raportul intern (EU) sustine ca prabusirea României va duce la o instabilitate de proportii in zona. Poate un rau necesar care ar reusi sa trezeasca din paralizie o natie bolnava.
joi 13 august 2009 la 2:13:24 pm
L-am ingropat pe Calin. Da, l-am dus la groapa !!!
Si-a gasit si Calinutu asta groapa taman in spatele criptei lui Vasile Roaita. Era sa cad cand am vazut. Vorba lui Felix Totolici: cel mai bun mod de a ne aminti de Calin e sa facem haz(bascalie), asa cum facem in lungile nopti cand de prindea ora 3 la etajul 2.
Of, si cate planuri aveam si avea. Planuiam sa mergem in parc cu nepotii, dar Mitici a refuzat pensia. Cristi Toader – “Muschiuletz” – zice ca a fost mai bine ca nu l-au dus si in TVR, ca asa, la cimitir au venit doar cei care l-au indragit si pe care i-a indragit. Stiti de ce a fost Mitici altfel decat noi ? Pentru ca unii dintre noi nu ne inghiteam unii pe altii si carcoteam. El ne inghitea pe toti, cu bune si cu rele. Asa cum spune si Bianca- pentru tori avea o vorba buna, un sfat, un ajutor. In ceea ce ma priveste, nu am lucrat o secunda in TVR. asa ca ce spun eu e in calitate de prieten dar mai ales de martor.
In tot cei 20 de ani de cariera in media am facut doar presa scrisa. In timpul asta am avut si vreo sase ani de radio(in paralel), TVR-ul il cunosc cumva altfel decat multi: nici din interior nici din exterior. Cumva de la mijloc. Si asta datorit amictiei cu el, cu Cosarca, Dan Rosu, Cristi Toader.
M-a impresionat “sedinta” de la Ghencea: am vazut-o pe Mama Anca (Anca Iordanescu), pe Anca Florea, Emilia Nicolasescu, Cristina Topescu, Crenguta Rosu (Campian), of Doamne si multi dintre prietenii lui. Au venit si doi fosti sefi: Cornelius Rosiianu si Victor Ionescu. Pe Victor Ionescu l-a respectat enorm, a tinut la el enorm. Cand Victor Ionescu a plecat din TVR a suferit mult. M-a impresionat, sincer, prezenta lui Victor Ionescu, un tip rece si sec si oarecum dur. La fel cum m-a impresionat prezenta colegilor din liceu. Am avut cu totii acelasi sentiment: nu ne-a venit sa credem nici cand pe cruce scria:Calin Stefan Mitici 1962-2009.
A plecat ceva din noi, din tineretea noastra.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
joi 13 august 2009 la 2:45:24 pm
Dumnezeu sa-l odihneasca !
joi 13 august 2009 la 2:49:29 pm
@Sibilla. Eu îţi mulţumesc. N-au loc felicitările aici. Ai pus cel mai inspirat titlu în requiem-ul de pe blogul tău. Şi îţi mulţumesc pt linkurile la două bloguri de profesionişti.
@Alter Ego Blog. Amin.
@Radu Humor. Ai darul cuvântului consolator. Dacă mergi pe linkul @Sibillei, ai să citeşti ceva foarte frumos, care te va duce la două evocări excepţionale.
@Ovidiu. Mai târziu. E, oricum, atât de nesemnificativă şi uite cine conduce România. În timp ce profesioniştii mor.
@ELMMAR. Ziceam zilele trecute că e deja târziu pt anticipate. Vrea scandal, că altfel nu există. Şi mizează pe prostia PSD. Care i-ar putea da dosul decisiv de palmă. Dar ei sunt în cârdăşie.
@Marius Mina. Da, e sumbru.
@Cristi Oprea. Of, Doamne! Să-mi fie ruşine şi îmi e foarte ruşine, dar nu am fost în stare să vin. Deşi sau poate tocmai pentru că am condus pe ultimul drum atâţia oameni dragi. Mulţumesc din toată inima pentru ce ai povestit, pentru modul în care ai surprins unicitatea lui. Şi să mă iertaţi că n-am venit.
@Marius Mina. Dumnezeu să-l odihnească!
joi 13 august 2009 la 3:26:39 pm
Roxana,
este o saptamana trista pentru cultura romaneasca, si, din pacate, politica si ne-eroii ei ne ocupa, intentionat sau nu, timpul si viata, si ne fac sa ii uitam de lucrurile cu adevarat importante pentru viata noastra, cum ar fi cei care ne-au adus un strop de lumina in viata: cu un zambet, un cavant sau o imagine, ne-au schimbat, poate, cursul vietii…
Saptamana asta s-au dus dintre noi, alaturi de Calin Mitici si Valeriu Lazarov si Marius Ionescu, actor la Teatrul mic, Magdalena Boiangiu – critic de teatru si Marius Pepino – actor al Teatrului Bulandra…
cine nu i-a vazut, macar odata, in piese, in filme, in paginile revistelor…si acum, cand s-au dus, cand au plecat de tot de tot…noi ce facem? stam cu ochii fixati parca de narcotice de ecranul televizorului si urmarim meciul de tenis, simulat, dintre vedete de mucava si “stele de iarmaroc” care de hotarasc viata. din pacate nu numai a noastra ci si a copiilor nostri, prin lupta asta inutila asupra educatiei -vorba ceea: “prostu trage de-a lui pana o rupe ca sa arate ca e mai lunga”.
pacat. trist.
Dumnezeu sa ii odihneasca.
joi 13 august 2009 la 4:29:13 pm
Roxana ! E limpede ca i-am dat dreptate lui Cristi Toader in privinta “concentrarii” prietenilor lui Calin la slujba de la Ghencea, NUMAI in privinta ipocritilor care ar fi venit in holul central din TVR ca sa faca act de prezenta.
M-au impresionat comentarile lui Rares Petrisor (http://www.thechronicle.ro/mass-media/calin-mitici/) si al lui Claudiu Lucaci (http://www.claudiulucaci.ro/2009/08/sunt-trist/).
Pentru cei din afara presei si chiar si pentr noi, e ucigator !!! de exacta descrierea noastra facuta PERFECT de Lelia Munteanu in Gandul
http://www.gandul.info/puterea-gandului/meserii-inutile-ziarist.html?4237;4560737
In rest e clar, Rox, ca ai fost cu noi acolo, cu mintea; nu era nevoie sa fi prezenta fizic. Cu drag !
P.S. Mi-a promis Dan Rosu ca luam “dotari specifice” intr-o zi si ne intalnim la Calin sa ne amintim de el. Da, in spiritul acela al “sedintelor” de la el din birou, sa ne adunam acolo, cu ce-i placea lui. O sa fim deasupra lui Mitici …
.
joi 13 august 2009 la 6:32:24 pm
@Roxana – Si mie imi pare rau ca ne-am cunoscut in asa ocazie trista ca despartirea de Calin. Odihneasca-se in pace.
Multumesc pentru invitatia de a posta pe blog-ul tau.
Eu nu prea ma pricep la politica si desi Internetul este specialitatea mea nu imi place sa ma cert cu lumea in virtual, mai ales pe teme politice. Internetul este un vis al omenirii care ne ajuta sa comunicam, sa facem schimb de idei, sa fim in contact unii cu altii si sa fim mai aproape unii de altii. Eu cred ca in asta sta valoarea Internetului si in aceasta acceptiune pot sa spun ca imi place blog-ul tau si am sa trec cind am sa pot sa spun Hi.
@Cristi Oprea – multumesc pentru relatarea tristului eveniment ce a avut loc azi. Asi fi vrut sa pot macar pe ultimul drum sa il conduc pe Calin dar locuiesc la aproape 10 mii de km distanta in Minneapolis in US. Cumva prin comentariul tau, am simtit ca un pic am participat si eu cumva la procesiune. Ai dreptate, senzatia este ca ceva din noi a murit, in cazul meu, o parte din copilarie. D.zeu sa il odihneasca.
vineri 14 august 2009 la 1:18:05 am
sigur..poate pare/este/patetic ce dau sa zic acum.
cristi & roxana hai sa luam “dotari specifice” si pe toti ceilalti la 40 de zile si sa mai schimbam o vorba aici,in captivitatea trupului nu dupa ce vom muri si vom fi liberi.
pe aici ,pe undeva,am pierdut ghilimelele..
(poate ca eu sunt ..ghilimelele
vineri 14 august 2009 la 10:54:52 am
Buna ziua Roxana
Calin a fost seful meu in TVR pe vremea cand lucram acolo! Am avut privilegiul de a deveni prieteni.Este pacat ca nimeni nu s-a gandit sa-l pomeneasca pentru ceea ce a facut in acea institutie..ar fi trebuit macar sa dea in reluare unul din materialele lui..probabil ca nu le-au mai gasit..dar trebuie sa stii ca pentru multi nu a fost un om comod..avea o doza de sinceritate care i-a suparat pe multi1 Tin sa-ti multumesc pentru vorbele frumoase despre Calin, asa cum tin sa-i multumesc si lui Cristi Oprea!Andrei (Scama -pentru cunoscatori)
vineri 14 august 2009 la 11:21:10 am
@ ancaforea
Jur ! Precis asa vom face. Nu de alta, dar Calinutu, dragul de el, ne-a dat, fara sa vrea o lectie: viata e scurta si suntem obligati sa ne traim clipa. Imi vine sa ma urc pe Blocul Turn si sa strig de necaz, ca treceam in fiecare seara cu 331 pe langa Televiziune si imi ziceam hai poate saptamana viitoare, ca o sa gasim noi timp; de-astea. Iulia Talvescu imi e martora: de cate ori nu am amanat un drum la el. Si Tudor Stanescu – de la Ilustratie Muzicala stie: ne intalneam in statie si ma intreba:”Hai, cand mai vi pe la Calin ?”. Am fost ieri, de l-am dus la groapa. Cat de nedrept e timpul asta. Timpul nu a mai avut rabdare. Mi-l aduc aminte cat de marcat a fost cand a murit, la fel de brusc, marele Virgil Tatomir. Acum s-a dus si el la fel de fulgerator.
@ Mircea + andrei zamfirescu: am scris o parte infimima din ceea ce simt pentru Calin. Cu drag, pentru tot. Cred ca nu am apucat sa-i spuin cat ii multumesc pentru prietenie. Eu, unul, nu am avut vreo legatura profesionala vreodata – si nici macar vreo aspriratie de televziune – cu el; de aceea nu cred ca sunt subiectiv in aprecieri. Nu cred ca vreunul dintre noi e subiectiv, a fost un caracter urias intr-un suflet de copil. De aceea ne-a cucerit pe toti. Si la Externe si la Social – mai putin la Minoritati – am fost martorul din afara al zbaterilor lui pentru profesie si mai ales am avut privilegiul de a cunoaste echipe de oameni extraordinari din TVR. Cunoscandu-va pe multi dintre voi, eram necajit de fiecare data cand colegii mei de la cronicile TV va nedreptateau. Dar ei “tocau” doar ce era pe sticla, fara sa stie ce e in spatele ei. Cumva corect profesional. Dar nedrept uman. E uosr sa faci performante intr-un mediu propice. De aceea cred ca sunteti mult deasupra tuturor pentru ca ati reusit performante intr-un mediu ostil. Am vazut toate astea datorita lui Calin.
Ganduri bune !
vineri 14 august 2009 la 12:32:51 pm
Ce pot sa spun ca nici acum nu-mi vine sa cred ca a plecat CALIN, omul care a fost un foarte bun prieten, nu pot spune ca mi-a fost sef, asculta parerile noastre (ale mele si ale Laurei) despre viata. A fost la mine la nunta ,la botezul ficei mele Maria si era fericit cand o vedea pentru-ca isi dorea sa aiba si el o mogaldeata asa miscatoare. vroiam sa-l pun nas la a doua fetita care va veni pe lume in octombrie, dar acum acest lucru nu se mai poate!!!. Am invatat multe de la El. A fost tras pe linie moarta de multe ori pentru ca stia meserie de tv si nu purta ranchiuna pe nimeni, iar acest lucru nu m-a impiedicat pe mine si alti prieteni sa ne ducem la El in birou (etaj 3 sau etajul 9) si stateam de vorba de multe planuri pe care vroia sa le faca in viitor. Cred ca a plecat undeva afara din tara la vreo bursa sau la un interviu cu diferiti inerlocutori.
vineri 14 august 2009 la 8:31:28 pm
Va multumesc tuturor celor care au avut de spus un cuvant bun pentru fratele meu Calin Mitici!
Sa nu il uitati!
Dumnezeu sa il odihneasca.
duminică 16 august 2009 la 12:43:12 pm
MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE AU FOST CU INIMA,SUFLETUL, MESAJE, TELEFOANE,IMBRATISARI SI VORBE BUNE ALATURI DE MINE SI FAMILIA MEA IN PLECAREA FIULUI MEU DINTRE NOI. NIMIC SI NIMENI NU POATE LINISTI O MAMA CIND ISI PIERDE COPILUL DAR FAPTUL CA AM SIMTIT CA SI ALTI OAMENI L-AU IUBIT IMI DA PUTEREA SA POT FACE TOT CE SE MAI POTE PENTRU EL.DUMNEZEU SA VA OCROTEASCA SI PE EL SA-L IUBEASCA MAI MULT DECAT A FACUT-O EL INSUSI. PACE SI ODIHNA PUIUL MAMEI !
duminică 16 august 2009 la 7:33:09 pm
Doamnei Adriana Mitici, lui Mihai si Danei; tuturor prietenilor
M-am tot gandit zilele acestea de ce a fost Calin altfel.
RASPUNSUL il vedeti si aici – pe blog la Roxana sau la Rares Petrisor, Claudiu Lucaci ori Sibilla – dar s-a vazut cand l-am condus pe ultimul drum, la Ghencea.
Nu stiu daca aveati cum se vedeti in acea durere. L – au plans si il plang cu lacrimi care cad din ochi, lacrimi adevarate – nu doar prieteni – dar la fel de mult oameni carora le-a fost sef. Da !!! L-au plans subalternii.
Nu spun vorbe mari dar cati oameni de pe pamant au fost plansi – cu lacrimi – de subalterni ???
Si va ma spun ceva: Nu stiu daca ati vazut vreodata – cand venea vorba despre Calin – lumina din ochii jandarmilor de la poarta ( pe vremea cand veneam des in TVR) – omul acela simplu, spre care putini abia inorc capul cand trec prin acel loc. Am vazut-o eu, au vazut si tot prietenii lui TVR. Nu se poate descrie in cuvinte. Era ceva fantastic. Nu sa o uit niciodata. Omului acela de jos, de la poarta ii straluceau ochii de admiratie, caldura si respect pentru Calin. Atitudinea lui ca sef fata de ei, oameni simpli e un bun exemplu pentru cea a insemnat OMUL Calin Mitici
Am smitit in scrierea lui Andrei Zamfirescu o oarecare retinere. Oamenilor le e greu sa scrie ca le-a fost sef. Desi a fost sef, nimeni nu a smitit asta.
De aceea, cred ca trebuie sa stiti ca fiul dumneavoastra a fost un om mare. Mare cat viata, asa zice.
Pacat, ca plecat asa de devreme. Nu este o consolare, dar bunul Dumnezeu ii ia de timpruiu pe oamenii pe care ii iubeste. I s-o fi terminat lui Doamne Doamne “stocul” de oameni buni. Scuze, pentru incercare de gluma, dar as vrea sa incercam sa ne inseninam. Desi nu se poate.
M-a socat atat de mult ca nu am putut sa scriu in relatarea tristului eveniment, despre durerea mamei care-si ingroapa fiul. Este sfasietor, dar sa-l rugam pe bunul Dumnezeu sa ne intareasca in durerea noastra si sa fim cat mai mult impreuna ca sa ne amintim de el. Singurul lucru pe care-l mai putem face pentru Calin.
De cand cu trecerea lui Calin, Dincolo, incerc un sentiment de culpa fata de Adela, fata de familie. Poate ca vi l-am rapit tinandu-l acolo cu noi atat de mult. Dar Calin s-a simitit atat de bine intre noi, ca nu am sesizat vreo data acest lucru cu adevarat. De aceea eu, in numele meu, va cer iertare !
Eu incerc sa mi-l aduc aminte in fiecare zi. De vineri – macar 40 de zile – imi beau cafeaua in cana verde. Ultima …
Dumnezeu sa-l ierte !
luni 17 august 2009 la 7:12:17 pm
Poate ca nu ar trebui sa vorbesc prea mult si de felul meu nu imi place sa comentez prea mult dar felul in care am ajuns sa postez aici in compania voastra nu mi se pare intimplator. Eu nu il mai vazusem pe Calin de foarte multi ani, de fapt imi amintesc exact si ziua si locul si ora cind l-am vazut ultima oara. Si ce ne-am spus cu acea ocazie. Ne-am urat bafta inaintea unui examen. Probabil ca nici unul din noi nu anticipa ca va fi ultima data cind ne vom mai vedea. Cum se intimpla frecvent viata ne aduce impreuna si ne desparte dupa legile ei nescrise si neintelese de noi muritorii de rind. Dar uneori ramin niste legaturi afective, de suflet pe care nici macar nu le constientizam pina in clipa cind aflam o veste tragica, si atunci totul devine dureros de prea tirziu. Lectia de invatat ar fi ca intotdeauna cind apreciem pe cineva sa ii spunem cit de mare este aprecierea noastra, cind iubim pe cineva sa ii spune, caci vedeti, nu se stie niciodata cind vine vremea despartirii..
Voi care ati fost colegii si prietenii lui si care l-ati indragit atit de mult cum reiese din vorbele voastre – nu este suficient sa nu il uitati. Singura consolare cind cineva apropriat se duce dintre noi este atunci cind putem face ceva, in afara de a plinge. O sa ma intrebati, poate, ce mai putem face pentru cineva care a plecat dintre noi. Eu cred ca se poate face, poate a termina un proiect, pe care l-a inceput si nu a putut sa il termine, poate a implementa o ideea pe care a avut-o si ar fi vrut sa o vada dusa la bun sfirsit, poate a sustine un act de caritate care era important pentru el. Sau poate doar urmind exemplul sau de bunatate si modestie descris de Cristi, un simplu gest de a zimbi portarului dimineata si a il intreba ce mai face, constientizind ca asa ar fi facut Calin.. Nu stiu, voi care i-ati fost aproape probabil ca stiti mai bine ce se poate face in acest sens si cred ca asta va poate aduce nu numai consolare ci si satisfactia ca poate Calin de acolo unde este se bucura ca cineva continuua ce a inceput si viata lui capata un nou sens prin continuitate. Poate se pot gasi niste sponsori pentru o bursa Calin Mitici pentru studenti merituosi la jurnalistica – astfel memoria lui va fi continuata si intr-un mod activ, folositor si semnificativ.
Mostenirea lasata de el si exemplul caracterului sau bun pot folosii celor care preiau stafeta – cu atit mai mult caracerul sau bun este evidentiat cu cit mediul in care a trebuit sa se dezvolte si sa evolueze a fost mai ostil si de ce sa nu recunoastem corupt si indiferent. Caci este usor sa fi un om bun si drept atunci cind totul in jur este bun si normal, dar nu multi reusesc sa ramina buni si drepti atunci cind in jurul lor se prezinta o lume tulbure si agitata. Nu stiu, ma iertati daca am spus prea mult, doar citeva ginduri. D.zeu sa il odihneasca.
vineri 28 august 2009 la 9:27:35 pm
Parastasul de 40 de zile va fi pe 19 septembrie , simbata. Ora va fi anuntata. imbratisez cu drag dorinta celor care vor sa-i fie aproape in acea zi. Domnul fie cu noi si cu el deopotriva.
luni 14 septembrie 2009 la 6:27:37 pm
Durerea te face sa uiti de lucruri foarte importante . Exemplu: multumesc Roxana pentru bunatatea si dragalasenia ta de a face posibila exprimarea multor oameni in ceiace-l priveste pe fiul meu. Pentru cei care vor dori sa-i fie aproape la 40 de zile conform obiceilor credintei ortodoxe , aceasta va fi simbata 19 septembrie ora 12 ( la mormint),Dumnezeu sa va ocroteasca si sa-i vegheze somnul puiului meu.
luni 14 septembrie 2009 la 9:44:39 pm
@Anca. Bun venit! Te rog mult să mă ierţi că îţi răspund atât de târziu, pur şi simplu timpul în nebunia lui a galopat. Spre ruşinea mea, nici n-am ştiut că s-au dus cei pe care i-ai pomenit. Incredibil!
@Cristi şi Anca F. – ştiţi deja că sunteţi în inima mea.
@Mircea. Mulţumesc mult pentru mesajele tale. Sunt onorată că ai comentat pe blogul meu. Sper să revii, oricând vei dori.
@Andrei Zamfirescu. Bun venit! Mesajul către Anca e valabil şi pentru tine. Iartă-mă că nu am răspuns la timp. Mulţumesc pentru comentariu.
@Mihai Mitici. Iartă-mă, te rog mult, iartă-mă pentru faptul că nu ţi-am răspuns la timp. Of, Doamne!
@Adriana Mitici. Sărut mâna, doamnă! Nu merit cuvintele dumneavoastră. Dar tare mi-aş dori să le fi meritat. Mulţumesc pentru anunţ, am să fac o postare pe blog, ca să se adune cei pentru care fiul dumneavoastră a însemnat un OM şi un REPER moral şi profesional, într-o lume tot mai derizorie şi tot mai murdară. El a rămas curat.
vineri 18 septembrie 2009 la 5:08:22 pm
[...] Ce a însemnat el pentru familie, pentru colegi şi prieteni, puteţi constata pe forumul de la requiem. Evocări puternice, pe care merită să le [...]
vineri 9 octombrie 2009 la 11:35:24 pm
Draga Roxana,
Nu ne cunoastem, am senzatia ca ne-am salutat la gala premiilor CRP, editia 2007. Iti multumesc pentru atatea si atatea ganduri gazduite pe blog despre unul din oamenii care mi-au fost dragi. Atat de dragi… Multumesc mult. Stau ca prostul si plang, asta e, il tinem acum numai in minte si-n inima…In palme n-am avut niciunul dintre noi grija sa-l tinem..i-o fi fost si lui greu, insa LeFrere sau El Che, cum il alintam Cosmin Andrei, Cristi Oprea si cu mine, nu se plangea niciodata. Multumesc, Roxana
luni 27 decembrie 2010 la 7:10:21 pm
[...] îşi mai aduc aminte mamelucii de la TVR de cel care le-a fost ani de zile coleg : Călin Mitici ?? A fost primul corespondent tv de război [...]