
Foto: www.9am.ro
Noua ministră a turismului, d-na Plăcintă, a fost învestită rapid după demisia Monicăi Ridzi, pe care preşedintele Băsescu a prezentat-o ca remaniere. Nu mai contează, la felul în care se poartă el cu Constituţia.
În discursul de după, Băsescu a fost o fiară disperată. Ieşirea lui fără precedent denotă setea nemărginită de a-şi păstra puterea cu orice preţ, ca pe un bun personal, în folos personal, al familiei lui şi al clientelei.
Şi dacă zilele trecute zicea pe şantier presei să nu-l bage în “subiecte minore”, azi a spus că e cel mai grav caz de remaniere.
După ce şi-a bătut joc de atâţia miniştri liberali sau din alte partide (UDMR, PSD), pe care i-a suspendat nevinovaţi fără să-şi ceară scuze ulterior şi după retorica anticorupţiei, a apărat-o pe Ridzi cu ferocitate. De fapt, şi-a apărat fiica, mica.
A pus toată istoria pe seama lui Felix şi SOV, pe care i-a acuzat că au mânărit afacerea – vă amintiţi sugestia că totul e o înscenare din partea adversarilor, pe care Ridzi a făcut-o la ZIG-ZAG cu Ion Cristoiu – doar că era altă variantă, că au mânărit-o subalterni “moşteniţi”, minciună demontată prompt de Tolo, care a arătat că toţi directorii implicaţi sunt numiţi în mandatul Ridzi.
Acum, Băsescu a dat-o pe presă. Pe moguli. Pentru contractul privind cumpărarea de ştiri, perfectat de ministra Ridzi şi incriminat de CNA. O diversiune pe a cărei reuşită mizează, mizând pe antipatia publică faţă de moguli, cu sau fără ghilimele. Dar care e şi ea născută moartă, ca şi diversiunea Sterling, din cauză că Băsescu a incriminat presa. Şi a ameninţat-o cu Parchetul.
Ghinionul lor e că ancheta a declanşat-o Cătălin Tolontan, a cărui corectitudine şi rectitudine chiar ei spuneau că nu o poate pune nimeni la îndoială. E un om care a crezut sincer în Băsescu, poate şi în PD. Şi la fel de sincer a punctat realitatea, când a descoperit-o.
Băsescu a evitat să se ia de Tolo, dar s-a referit la Alina Gorghiu, ca la Ana Pauker, cu un tupeu fenomenal. De parcă nu el şi flaşnetele portocalii, până la cazul Ridzi, călcau în picioare prezumţia de nevinovăţie. Spre deosebire de Alina, care doar a încadrat penal nişte fapte, ca motivaţie normală pentru propunerea de începere a urmăririi penale.
Diversiunea preşedintelui Băsescu nu ţine şi din pricină că e extrem de firavă, prin parţialitatea ei. Nici o referire nici la scena de 75000 de euro, nici la restul de sute de mii de euro cu care MTS-ul a plătit pe hârtie – oricum, de zece ori mai scump şi în realitate plata – infimă – a fost făcută de MediaPro. Unde sunt banii?
Nici o referire nici la faptul că Ridzi a fost prinsă în flagrant penal chiar la comisie, în faţa căreia a minţit. Băsescu o apără cu dinţii pe Ridzi, pentru că, de fapt, o apără pe fiică-sa, EBA. Majoră. Cu răspundere penală. Chiar dacă taică-său a fost iresponsabil să o bage în rahat. Ca şi pe fiică-sa cea mare. Frati-său s-a băgat singur. Ba a şi ameninţat cu moartea o persoană publică, pe Mugur Ciuvică, în direct şi la o emisiune de maximă audienţă.
Băsescu e disperat şi încearcă să intimideze. Plusează la maximum. Trebuie să fie ultima cacealma.
Gura păcătosului a grăit un adevăr: “Cazul Ridzi nu e decât vârful aisbergului”. Dar nu cum încearcă el să inducă în eroare. Ci până la baza famigliei. Adică el.
P.S. Tupeu maximal şi – vorba lui Cezar Preda – “solidaritate ţigănească”. Ăsta e modelul prezidenţial marca Băsescu. Mai vreţi?
Oricum, dacă forţează suspendarea sau alegeri anticipate ca să fie simultan parlamentarele cu prezidenţialele, trebuie lăsat să se dea de ceasul morţii până vorbeşte singur.
UPDATE. Tolo a declarat telefonic, la Ciutacu, Vorbe grele, că “retorica de Iozefini” a preşedintelui Băsescu nu va putea schimba realitatea. Tolo a fost chiar incredibil de dur pentru stilul lui, când a vorbit de “retorică ticăloşită”. Mă bucur mult că îl regăsesc pe Tolo, acel jurnalist politic din vremea în care numai eu şi el (în ordinea importanţei ziarelor) am scris despre moartea lui Călin Nemeş. Eroul revoluţiei de la Cluj. Mi-a părut foarte rău atunci când a renunţat la presa politică. Destinul lui a fost ca din presa sportivă să declanşeze cea mai tare anchetă politică, pe teme de corupţie grea. Bravo, Tolo!