Foto: Mediafax
La şedinţa Comitetului Executiv Naţional de la Tr.Măgurele, preşeşedintele onorific, Ion Iliescu, a propus o întâlnire Băsescu-Boc-Geoană, pentru stabilirea limitelor de suportabilitate ale PSD, informează Florin Ciolac, pentru Mediafax.
Aveţi idee cum va testa Geoană limitele suportabilităţii PSD, în raport cu Băsescu şi PD-L?
Zi, Dariuse!
Era clar că reuniunea Comitetului Executiv Naţional a PSD de la Turnu Măgurele va fi un balon de săpun.
PSD NU va ieşi de la guvernare, Băsescu i-a luat prizonieri din momentul cooptării. Şi face ce vrea cu ei. Aşa va fi în continuare.
PSD este un partid captiv în propria-i opţiune vicioasă. A ales refacerea FSN la guvernare, de dragul avantajelor puterii. Şi acum suportă consecinţele umilitoare. Atât preşedintele Băsescu, cât şi liderii PD-L, şterg pe jos cu PSD, cu Mircea Geoană şi cu cine vor ei.
PSD este subalternul PD-L şi mai ales, al preşedintelui Băsescu. Reuniunea de azi de la Tr.Măgurele a fost despre Traian Băsescu. Tot despre el. Conferinţa de presă s-a transformat în campanie electorală pentru adversar. Teoretic, adversar. Practic, Geoană e servantul lui Băsescu. Restul e frecţie.
P.S. Guzganul rozaliu va fi şeful campaniei electorale a Prostănacului.
Foto: Mediafax
Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, la adresa lui Victor Alistar şi a soţiei lui, Lavinia Ciută, pentru instigare la uz de fals intelectual, respectiv, fals intelectual, pentru o prezumtivă neconcordanţă în declaraţiile de avere.
Acum, presupunând că există o neconcordanţă în declaraţia de avere a doamnei Alistar, pe ce se bazează ANI în plângerea penală, când îl acuză pe soţul ei că a instigat-o? Pe obedienţa Parchetului? Victor Alistar poate înainta plângere pentru denunţ calomnios.
Acţiunea e menită să-l compromită pe Victor Alistar în calitate de preşedinte al “Transparency International”, să ridice dubii şi să-i pună la îndoială credibilitatea. Avea o imagine curată şi era riscant pentru puternicii zilei să fie în vizorul unei persoane publice integre. Pentru care i s-a mânjit imaginea de integritate.
Ce-a făcut Alistar să-i supere aşa de tare? În principal, trei demersuri. Dure.
1. L-a criticat pe preşedintele Băsescu pentru bătaia de joc la adresa reprezentanţilor organizaţiilor civice invitate şi blamate la Cotroceni pe tema contestării proiectelor de Coduri juridice.
2. A fost cea mai puternică voce a societăţii civile împotriva abuzului grosolan privind angajarea răspunderii pentru Coduri, criticând acele prevederi ale lor aberante, respectiv, cu vocaţie totalitară.
3. A sesizat probleme de integritate la conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate.
“Draga de ANI”, face şi ea ce poate. Are modelul la Cotroceni.
“Transparency International” a reacţionat prompt, printr-un comunicat în care a declarat că nu se lasă intimidată în demersurile ei.
În ce-l priveşte, Victor Alistar a declarat, telefonic, pentru Antena 3, că este vorba de o dezinformare care să ţină paginile ziarelor, ceea ce face parte din scenariul unei campanii de discreditare a lui şi a “Transparency International”.
Victor Alistar s-a întrebat ce s-a întâmplat, în schimb, cu sesizarea lui din februarie, privind poziţia de incompatibilitate a şefului ANI şi a unor ordonatori de credite.
Foto: Zoltan Racz – Mediafax
Crin Antonescu a anunţat că PNL cere demisia ministrei Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi şi o denunţă penal pentru parandărătul de 600000 de euro, comis sub pretextul zilei de 2 mai.
Preşedintele PNL a mai spus că Ridzi este protejată pentru că face parte din clanul Băsescu, iar Guvernul Boc mai are un ministru condamnat, Adriean Videanu, fără să se întâmple nimic.
Credeţi că tupeista penală va păţi ceva?
P.S. În schimb, ANI îi cercetează pe Victor Alistar şi pe soţia lui, Lavinia Ciută, pentru instigare la fals intelectual, respectiv, fals intelectual. Alistar l-a supărat rău pe apucatul Tiranozarurul de la Cotroceni. ANI a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1. Dar despre asta, într-o postare următoare.
Foto: www.vieninternational.at
Călin Tăriceanu: Cazul Ridzi se impune cercetar judiciar.
Victor Ciutacu: Parandărăt. Adică bani care se întorc.
Gabi Firea: Mecanismul e simplu.
Ciutacu: Dacă Morar s-ar informa şi din altă parte decât de la “Money Channel”, s-ar putea afla traseul banilor.
Tăriceanu: Boc o va lăsa pe Ridzi neatinsă, fiindcă nu se atinge de divele care s-au ocupat de domnişoara Băsescu.
Ciutacu: Vor răspunde: Şi ce dacă?
Tăriceanu: Acordul cu FMI este certificatul de incapacitate al guvernanţilor.
Ciutacu: Ăştia cheltuie ca şi cum ţi-ai aprinde trabucul cu o hârtie de 100 de euro.
Tăriceanu: Şomaj tehnic, mărirea CAS, impozit forfetar – astea sunt măsuri nătânge. Nu cu astea se iese din criză.
Gabi Firea: Dar cu declaraţii ca şcoala scoate tâmpiţi se iese din criză?
Tăriceanu: Eu iau declaraţia domnului Băsescu, făcută în nume şi în cont propriu. Eu cred că a vorbit în numele lui.
Gabi Firea: Şi totuşi, la ce ajută astfel de declaraţii? D-l Băsescu a spus că şcoala românească nu pregăteşte practic.
Tăriceanu: Mi se pare cel mai periculos faptul că se impune ideea de dispreţ faţă de şcoală. Nu trebuie şcoala luată în batjocură, ridiculizată. Şcoala este un element fundamental al educaţiei.
Gabi: Pentru cine a vorbit?
Victor: Pentru părinţii elevilor. Să-l voteze pe domnul preşedinte, poate dă foc la şcoli.
Gabi: Avem aici doi bloggeri celebri. Aţi primit vreun semn de la d-l Boc?
Călin: Credeţi că d-l Boc ştie să folosească computerul? Aş fi fost dispus să-l ajut, dacă îmi cerea ajutorul. Am mers pe o politică deliberată de a funcţiona cu deficite mai mari, pentru că România ar nevoie să investească.
Gabi Firea. Investiţiile s-au sistat. Domnule Tăriceanu, credeţi că domnul Crin Antonescu are şanse să intre în turul II, după testul europarlamentarelor?
Călin Tăriceanu: Nu a fost un test, decât în privinţa capacităţii de mobilizare a electoratului propriu. Şi am spus că a fost insuficient mobilizat. Dar cred că Crin Antonescu are atuuri, nu are cu ce să fie agăţat şi are imaginea că e proaspăt în politică. Sunt sigur că va face o figură frumoasă şi va intra în turul al doilea.
Gabi Firea: Vă rog să-mi răspundeţi cu da sau nu. Mai au oamenii din echipa dv. resentimente faţă de Crin Antonescu?
Călin Tăriceanu: Nu.
Andrei Pleşu a publicat în Adevărul de ieri o mizerie. În care, sub aparenţa că ia distanţă faţă de Băsescu, de fapt, îi face servicii. Încercând să-l justifice superior prin punerea lui în paralel cu însuşi Corneliu Coposu. Care dacă până şi el, nu-i aşa? a deviat de la principii morale, ce să-i pretindem lui Băsescu!
Până acum – cel puţin de când s-a dus, moment în care până şi bolşevicii au mimat respectul – Coposu era considerat reper moral absolut al societăţii româneşti postdecembriste. Nimeni n-a îndrăznit să-i conteste statura morală.
Până când domnul Andrei Pleşu şi-a zis că-şi poate permite să-şi bată joc chiar de Corneliu Coposu.
Până să intru în subiect, am să spun că faţă de Corneliu Coposu, Andrei Pleşu e precar, atât din punct de vedere moral, cât şi intelectual. Nu cred că Pleşu a citit mai mult şi mai substanţial decât Coposu. Şi nici că a înţeles cât Coposu din ce a citit.
Dacă eşti intelectual, persoană publică şi te prostituezi în faţa puternicilor vremii, care sunt nişte ticăloşi şi nişte nulităţi, înseamnă că eşti egal cu zero. Contează în primul rând ceea ce eşti din perspectivă morală, adică, în raport cu Dumnezeu. Iar Pleşu se pretinde creştin. Chiar practicant. Ca şi prostituata care prestează sex oral şi pe urmă merge şi se împărtăşeşte, după ce a minţit la spovedanie.
Un fariseu. El îşi permite să denigreze un mort, care nu mai are cum să-i riposteze. Spune – ca o Ebă care bârfeşte pe şanţ cu o Borfetă – că a auzit el că Coposu ar fi vrut să-l pună pe Vadim Tudor să conducă “Dreptatea”. Trebuie să fie ori mitoman, ori disperat şi inconştient de teamă să nu-i cadă stăpânul, ca să-şi închipuie că poate face asemenea afirmaţii incalificabile şi toată lumea să cadă pe spate şi să-l creadă.
Pleşu minte ordinar. O face în iluzia că va putea, dintr-un condei, demola ascendentul moral al lui Corneliu Coposu. Trebuie să fii închipuit ca să-ţi închipui că poţi avea asemenea credibilitate. Andrei Pleşu e un eseist talentat, cu multe pretenţii de autoritate morală. Şi pretinde că îl poate decredibiliza postmortem pe Corneliu Coposu. Existe destule curve super-talentale intelectual.
Minima moralia? Sub nivelul mării. Rămâne o carte fără autor. Chestia-asta l-a scos din minţi, am scris-o într-un editorial din “România liberă” şi n-a putut uita. De ce am scris asta? Pentru că atunci când regimul Iliescu l-a întors pe Regele Mihai din drumul spre Curtea de Argeş sub ameninţarea armelor, Pleşu era ministru al Culturii în Guvernul Roman şi a ameninţat că-şi dă demisia. A renunţat până şi la ameninţare. E o lipsă de onoare să nu fii în stare ca mare intelectual cultural să-ţi dai demisia pentru mizeria făcută Regelui Mihai, nu în timpul Guvernului Groza, ci al Guvernului în care dumneata eşti ministru al Culturii. Mi-a plăcut mult Pleşu până atunci. Atunci mi-am dat seama că e precar din punct de vedere moral.
Şi revenind la porcăria pe care a scris-o despre Coposu, hai să reamintim realitatea. Era la scurt timp după căderea lui Ceauşescu. Vadim Tudor era disperat – atât de disperat şi laş încât atunci când l-au alergat copiii, a fugit şi a lăsat-o pe nevastă-sa cu bieţii căţei, care, evident, n-au păţit nimic. Şi cum spuneam, C.V. Tudor s-a dus la sediul central al PNŢCD, a fost primit în cabinet la Corneliu Coposu şi i-a căzut, la propriu, în genunchi, plângându-se că a ajuns să doarmă în Gara de Nord, fiindcă l-a dat afară nevasta (explicabil, după cum v-am povestit). Vadim l-a rugat să-l accepte în PNŢCD, că ştie multe şi îi demolează toţi adversarii. S-a oferit, totodată, să se ocupe de “Dreptatea”.
Corneliu Coposu i-a spus că îl înţelege, dar că nu-l poate accepta. Poate mai târziu, după ce îşi face public mea culpa, iar penitenţa îl poate reabilita. Vadim a plâns şi a plecat. Tinerii din sediul PNŢCD i-au dat, la propriu, şuturi în fund. A intervenit Ticu Dumitrescu pentru a-i opri. Le-a spus că nu merită să se maculeze. Corneliu Coposu şi Ticu Dumitrescu au păstrat discreţia asupra incidentului. Din bună creştere.
Asta a fost. Articolul eseistului îngerilor se ocupă – culmea fariseismului – tocmai cu denunţarea cordialităţii româneşti a tuturor cu toţi, indiferent de nivelul moral şi intelectual al părţilor, şi în ciuda unor stări conflictuale anterioare, manifestate, în plus, sub forme mizerabile: e.g. bălăcăreala Vadim-Becali, urmată de coalizare. Iar tema “cordialităţii” porneşte de la episodul Vadim-Coposu. Mistificat convenabil pentru denigrator.
Mizeria prin care Andrei Pleşu l-a situat pe C.V. Tudor în proximitatea lui Corneliu Coposu poate fi o considerată o promoţie electorală în favoarea lui Vadim, ca ajungă în finala prezidenţială cu Băsescu. Despre asta-i vorba.
Oricum, dacă tot vorbeşte de cordialitate ca promiscuitate, ar fi trebuit să se dea exemplu pe sine, care susţine un personaj ca Traian Băsescu şi după ce personajul cu pricina şi-a bătut joc de el.
P.S. Remarcabilă cotoiala umilă de aseară a preşedintelui Băsescu pe lângă Gabriel Liiceanu la Bookfest, ca să explice treaba cu tinichigii de care avem nevoie şi filosofii care nu ne trebuie. Liiceanu era sever, nu se râdea, iar Băsescu insista: am spus prostiile-alea, am greşit. La care, Liiceanu a întrebat, mirat: De ce? Iar Băsescu: pentru că ar fi trebuit să spun că şcoala scoate tâmpiţi. Hhhhhhhhhhhhă! Liiceanu a rămas cu mina severă. Măcar atât.
Foto: daylife.com
De mai multă vreme, îl ignor pe Băsescu. Asta e moartea lui politică. Să fie ignorat. Dacă nu e mediatizat nu există. Iar dacă e mediatizat fără scandal e ca şi inexistent.
Şi atunci, fiara egocentristă din el iese şi se dă în spectacol.
Traian Băsescu ar fi caraghios, dacă n-ar fi periculos. Jucându-se de-a despotul – cum l-au învăţat filosofii organului său genital – a învăţat să-i placă. Şi chiar se crede Putin al României.
Face declaraţii, pur şi simplu, de dement – cum a fost aceea privind pactul contra elevului, încheiat de sindicate plus minister. O comite deliberat. Ca să sfideze. Să scandalizeze. Şi să genereze reacţii vehemente, prin care se menţine violent în actualitate.
Tactica victimizării şi-a trăit traiul. Acum a adoptat tactica intimidării. Să le intre bine în cap tuturor cu cine au de-a face. El e Jupânu’, face ce-i place, spune ce vrea, la modul deliberat iresponsabil. Fiindcă poate.
De aceea azi, la Cotroceni, a salutat noua promoţie de magistraţi tot printr-o repriză de intimidare, călcând în picioare cele mai înalte instanţe din ţară. Fiindcă îşi permite. Fiindcă i se permite.
Ştia că va scandaliza şi ştia că va intimida, anunţând ostentativ că el ştie cu trei ore înainte de pronunţare publică, decizia CC cu privire la sesizarea prezidenţială contra ÎCCJ, în favoarea sa şi contra Înaltei Curţi.
Curtea Constituţională a decis că nu-i constituţional ca Înalta Curte să decidă în favoarea magistraţilor, în procesul privind propria salarizare. De fapt, CC a încălcat flagrant dreptul Justiţiei la justiţie, pentru că a decretat, împotriva Dreptului însuşi, denegarea de dreptate.
Dar pe Băsescu l-a interesat să calce în picioare Justiţia, afirmând că e la pământ însăşi instanţa ei supremă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care, pe baza deciziei anticipate a CC, a afirmat că încalcă Constituţia.
Dacă ar fi aşa, primul exemplu de încălcare a Constituţiei e însuşi preşedintele ţării. Dar noi vorbim şi scriem în zadar. Ba chiar în beneficiul lui Băsescu, pentru că lighioana are tot interesul să fie, mereu, în centrul atenţiei.
Şi o comite atât de imposibil încât te pune în imposibilitate să-l ignori. Cerc vicios. Mass-media îl mângâie cu folos comercial. De aceea nu poate funcţiona un embargo la adresa lui Băsescu.
Ar trebui lăsat să vorbească singur. Şi să fie îngânat laudativ de suita portocalie. Ar muri lent, până la toamnă. Atunci nu i-ar mai rămâne decât să-şi dea pantalonii jos la televizor şi să-şi arate fundul.
Azi e ziua unchiului meu, zis Puiu – de fapt, îl cheamă Constantin Terente Marc. Care este din zona Aradului (Sebiş-Moneasa). Şi ţine pe mătuşă-mea, Nina, de au împreună pe Alina, care ţine pe Cristi.
Video de buzna2009 - Ansamblul “Crişana”
Este monarhist. Bunicul lui, Moş Terente, veteran de război şi fost deţinut politic - care a apucat să vadă căderea comunismului, i-a spus încă din 22 decembrie 1989 că şansa ţării noastre e să revină Regele Mihai pe tron.
Ţine cu “U” Cluj de dragul lui şi – de dragul nostru, cu Steaua.
Îi urez să-i dea Dumnezeu sănătate şi bucurii, alături de cei dragi!
La Mulţi Ani!
Foto: Gabriel Petrescu – Agerpres
Urmează update-uri.
UPDATE. Programul Antenei 3 s-a schimbat. S-a mai întâmplat. Şi la alte televiziuni.
Oricum, dacă tot am pus fotografia, gândiţi-vă cum va arăta România când va fi Radu al României preşedinte.
Pe Antena 2, la Victor Ciutacu, a fost preşedintele Emil Constantinescu. A amintit că intelectualii care se scuturau de oroare în 1990, când Ion Iliescu vorbea de modelul despotului luminat, pe urmă l-au vrut pe Băsescu despot luminat.
“Compromisul moral e mai rău în democraţie, pentru că ai opţiuni”, a adăugat domnul Constantinescu, pe când, în tiranie, nu aveai de ales.
Profesorul a mai spus că patriotismul înseamnă să ne recăpătăm demnitatea, în primul rând, respectul de sine.
Şi în final a zis că îl ştie pe Crin Antonescu din Piaţa Universităţii. Eu nu-mi amintesc de el.
Îmi amintesc, însă, că, în timp ce minerii încă mişunau, ameninţători, prin perimetrul Pieţii Universităţii, am intrat cu Tăriceanu în sediul central al PNL - aflat, atunci, pe Magheru - şi am văzut sânge pe podea, pe pereţi, pe scaune, pe mese. Totul era devastat.
De fapt, asta este, încă, România, sub aspect moral. Şi nu cred că Crin Antonescu poate determina schimbarea. Ar trebui să se schimbe întâi el.
Radu al României e soluţia. Şi dacă tot am deschis subiectul ăsta, comparaţi-l cu ceilalţi candidaţi. Dar sincer.
P.S. Apropo, iarăşi a fost embargo asupra Declaraţiei Principelui. Când va fi preşedinte, se vor buluci. Prea târziu.
Foto: de pe blogul lui Mordechai
Putem să facem mişto, am şi făcut, dar treaba-i serioasă, că ăştia-şi bat joc de noi şi noi le facem jocul.
Tot circul de azi din Parlament cu repunerea în discuţie a imunităţii lui Adrian Năstase într-o cauză în care Parlamentul deja se pronunţase a fost pentru ca PD-L să iasă Albă-ca-Zăpada anticorupţiei şi toţi ceilalţi, lupii cei răi care acoperă corupţia.
De-asta a şi dat ordin Băsescu de la Cotroceni în urmă cu câteva luni către Codruţa, să facă treaba cu dosarele lui Năstase, ordin care s-a consemnat în nota ambasadei Austriei (?! – adică orice stat vrea să afle din bucătăria României, bagă şi află – ce SRI, ce SIE, ce SPP?, iar noi aflăm de la străini). Apropo, Geoană ce păzea acolo, îi culegea scamele lui Băsescu?
Nici nu mai ştiu câte dosare are Năstase, deja Parlamentul a aprobat cererea privind urmărirea penală, nu mai ştiu pentru care şi toate, ridicole, prin derizoriul cauzelor. Anticorupţia e decredibilizată prin termopane, brichete electorale şi alte prostii.
Videanu, în schimb, a fost trecut pe civil şi condamnat de TMB pentru un prejudiciu de milioane de euro, dar despre el nu se discută, pe el nu îl suspendă preşedintele Băsescu, pentru că e doar o condamnare civilă, pe când brichetele sunt cauză penală. Ca şi plângerea făcută de actuala liberală patriciană Săftoiu împotriva ministrului Atanasiu, suspendat de Băsescu nevinovat, cum s-a dovedit. Închidem paranteza.
Ideea e că mascarada asta îl eroizează, din nou, pe Băsescu, pe tema resuscitată a anticorupţiei şi îi ridică mingea la fileu pentru a putea proclama, după raportul pe Justiţie al Comisiei Europene, că a avut dreptate referitor la corupţia transpartinică parlamentară, în afară de PD-L, evident.
PSD, UDMR şi PNL i-au făcut jocul de minune, când au luat adânca decizie de a părăsi sala de dezbateri, pe motiv că ei nu pot fi complici la crearea unui precedent neprocedural, aşa cum le ceruse Adrian Năstase care şi el le-a făcut jocul adversarilor, dând impresia că se sustrage justiţiei.
Degeaba a spus el că e vorba de o chestiune de principiu. Cine stă să observe? Ceea ce se vede cu ochiul liber este că toată lumea, în afară de PD-L, se opune urmăririi penale a lui Adrian Năstase. Nu mai stă nimeni să observe diversiunea. De succesuri.
Prostimea, mai ales cea intelectuală, o vede pe Borfeta luptându-se cu coruptul Năstase, pe care-l acoperă toţi, probabil, pentru că la rândul lor au ceva penal de acoperit. Asta e imaginea. Şi n-are importanţă care e realitatea. În politică, importantă e imaginea.
Mai ales în politicianismul nostru de doi bani, nu contează decât să pari că tu ai dreptate şi că eşti contrariul a ceea ce eşti, şi să poţi să faci să pară că adversarii tăi care au dreptate sunt injuşti. Ba chiar justiţiabili, ca să zic aşa. Băsescu şi PD-L au reuşit mereu asta. Şi nu ar reuşi să mai prostească, dacă nu ar fi ajutaţi de adversari.
PSD, dacă ar fi cu adevărat un adversar şi nu o slugă care acceptă orice şi care nu mai are decât să-l şi susţină la preşedinţie pe Băsescu – ceea ce implicit face, susţinându-l pe Geoană – ar ieşit de la guvernare. De fapt, PSD nu e decât o jumătate de FSN, alături de PD-L.
Adrian Năstase putea atrage atenţia asupra manevrei neprocedurale care se întâmplă şi în acelaşi timp, le putea dejuca mascarada, cerându-le colegilor parlamentari ca, indiferent că e vorba de un viciu de procedură, să admită cererea Parchetului General politizat.
Dar – şi aici intervine perversitatea extremă – în cazul în care se accepta să se treacă la votare şi solicitarea Parchetului era respinsă, rezultatul ar fi fost acelaşi, pentru că tot de complicitate în acoperirea corupţiei ar fi fost acuzate toate partidele în afară de PD-L.
Oricum, PNL şi UDMR puteau să nu se bage în jocurile Famigliei FSN. Nu cred că a fost bună retragerea lor din sală alături de PSD. Imaginea este că sunt o apă şi-un pământ cu toţii, cu hoţii. Au ajutat PD-L să se delimiteze şi să pozeze în partid-campion al anticorupţiei, singur împotriva tuturor.
Le-a ieşit. Şi de data asta. Puţin le păsa dacă se vota sau nu urmărirea penală a lui Năstase. Nu i-a interesat decât imaginea. N-are importanţă cloaca din PD-L. N-au importanţă furăciunile lor şi ale famigliei Băsescu. N-are importanţă că Parlamentul e condus în bătaie de joc. Important e nu ceea ce este, ci ceea ce pare.
Şi pare că Parlamentul se opune anticorupţiei. Şi pare că NICI N-A EXISTAT episodul cu fufa de la AEP şi BEC, care a fost la cârciumă în plin proces electoral cu preşedintele ţării, loaza de fiică-sa şi gaşca principală din stabilimentul Modrogan. Şi fufa cu pricina se ocupă chiar de soluţionarea unor sesizări privind nereguli electorale.
Cu o minimă inteligenţă, mascarada portocalie, de fapt, maronie, putea fi dejucată. Dacă era vorba de retragere din sală, trebuia să aibă loc suficient de repede ca să nu se creeze imaginea falsă. După care se făcea o conferinţă de presă comună, în care se explica, limpede şi scurt, despre ce e vorba şi se arăta faptul că mascarada respectivă are, printre altele, scopul să acopere cazul Ana-Maria Pătru. După care reprezentanţii partidelor anunţau că introduc plângere penală în respectiva cauză. Liberalii şi ungurii n-ar fi trebuit să lase acest caz de-o gravitate fără precedent să se facă uitat – şi încă atât de repede.
Cum pot fi atât de fraieri?
Roberta Anastase a declarat de la microfonul Parlamentului:
”Domnu’ Adrian Năstase, mă dezamăgiţi, dar nu este prima oară”!
Ar trebui să-şi dea seama că e vina ei. Fiindcă insistă să i-o ridice.
Împreună cu Laura-Codruţa.
