LA MULŢI ANI, DOAMNĂ DOINA CORNEA!

Foto: România liberă

Ieri a fost ziua doamnei Doina Cornea, a împlinit 80 de ani. Aţi văzut vreo emisiune sau vreun film omagial pe la televiziuni?

Aiurea! Pipiţele umplu mereu ecranele cu prostia lor agresivă şi conducătoare de ţară ajunsă în ultimul hal de degradare.

Toate proastele sunt mediatizate, se fac talk-showuri din cauza lor, dar o doamnă ca Doina Cornea este ignorată. Chiar şi la aniversare.

Îmbuibata de la  Turism este arătată de zeci de ori cum bagă-n ea ca la Urgenţă la chiolhanul lui Dinescu, loaza de fiică prezidenţială este mediatizată cu toate imbecilităţile de declaraţii, tupeista de la Tineret este urmărită cum transformă ministerul în bară de striptease, gâsculiţa de preşedintă a Camerei Deputaţilor e în prim-plan, consonantica de la Mediu care s-a procopsit din afaceri cu securistul prezidenţial e nelipsită de la talk-show-rile tristei Realităţi, leşinata obraznică de fostă febleţe a lui dragă Stolo îşi dă cu presupusul regulat, ca şi alte pipiţe.

Dar pentru doamna Doina Cornea nu se găseşte timp şi spaţiu nici măcar pentru o simplă urare de aniversare.

Ea ţinea vie făclia speranţei în noi. În noaptea comunistă, în laşitatea generală, doamna Cornea era reperul nostru. O mânuţă de femeie înfrunta cu tot curajul regimul comunist şi personal pe Ceauşescu. Ascultam la “Europa liberă” şi plângeam. De bucurie, de ruşine, de disperare, de speranţă. O iubeam. O veneram.

După decembrie 1989, un val uriaş de mizerie s-a aruncat spre ea şi ceea ce ar fi trebuit să fie recunoştinţă, s-a transformat în resentiment. Resentimentul turmei că ea a avut curaj, că a avut demnitate, pe când noi, nu. Şi ne-a deranjat laşitatea. Mi-a fost o infinită ruşine pentru halul în care această minunată doamnă era denigrată.

Trecut-au anii, aproape 20 şi noi nu suntem în stare să o sărbătorim, dacă  nu la nivel naţional, măcar prin câte o mică evocare pe la televiziuni sau prin ziare. Dacă ar fi o idioată care îşi pune poalele-n cap, sigur ar fi onorată. Pentru că este o doamnă care a avut curajul să se opună dictaturii comuniste, să zică mersi că ne-am plictisit să o înjurăm şi doar o ignorăm.

Are o pensie de mizerie, a fost doar profesoară universitară. Probabil că securiştii care au bătut-o sunt, azi, prosperi oameni de afaceri. Pe lângă pensia care le recompensează represiunea. Preşedintele Băsescu a condamnat comunismul doar ca să se dea subit anticomunist şi să prostească intelectualii naţiei, nu ca să repună în drepturi istoria adevărată şi pe toţi cei nedreptăţiţi. Începând cu Majestatea Sa Regele Mihai, aşa cum se arată în Apelul pentru Revenirea la Monarhie Constituţională, a cărui primă semnatară este Doamna Doina Cornea.

O turmă de intelectuali – furajaţi cu retorica limbajului politic uzurpat de la dreapta şi trataţi cu avantaje comerciale – i-a ridicat osanale preşedintelui Băsescu, iniţiind un nou cult al personalităţii, pe cât de penibil, pe atât de periculos. În tot acest timp, doamna Doina Cornea a fost şi a rămas vocea care a spus că “împăratul” e gol.

Poate şi de aceea scălămbăielile prezidenţiale de ieri de la Horezu şi tot felul de fiţe ale unor parvenite au fost intens mediatizate, pe când aniversarea doamnei Cornea a fost ignorată. Ingratitudinea noastră ca popor face parte din blestemul de sine.

La mulţi ani, doamnă Doina Cornea!

Şi iertaţi-ne!