Întrebarea e cu ocazia Congresului UDMR, de la Cluj.
Propun: Frunda György, Borbély László, Markó Béla, Iuliu Winkler.
P.S. Prost inspirată neinvitarea domnilor Emil Constantinescu şi Victor Ciorbea, la 20 de ani de la înfiinţarea UDMR. Sub mandatul celor doi s-a fondat ceea ce comunitatea euro-atlantică avea să numească “modelul inter-etnic românesc”, prin cooptarea UDMR la guvernare.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 11:14:39 am
Pişti ! Pe el il vad potrivit! (Pentru cei care au vazut spectacolele mai vechi de la Vacanta Mare)
Oricum, felicitari pentru ideea de a pune aceasta intrebare! Reactiile la acest post sunt de vazut!
Profit de ocazie sa te invit la un concurs, daca ai dispozitia pt asa ceva: http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/04/24/infidela/
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 11:54:24 am
Presedintele Romaniei va fi CRIN ANTONESCU,iar dupa alegeri se va forma alianta PSD-PNL-UDMR cu priministru PSD
Mare pacat insa de banii de la FMI si BANCA MONDIALA vor fi tocati de PD_L .
Iar factura o platim toti.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 12:19:48 pm
@Filip G. Plictisitoare obsesia-asta. Derizorie.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 12:59:06 pm
Eu il simpatizez pe György Frunda, si daca ar fi fost finalist la presedentie cu Iliescu sau cu Basescu, cu siguranta l-as fi votat, dar nu am avut norocul, nici eu nici el.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:02:05 pm
Cand se va inscrie Tariceanu la UDMR !
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:06:09 pm
De ce nu? Sa zicem pe Frunda.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:14:41 pm
@Tony decat Basescu Premier mai bine un DMR-ist.
Poate fuzionam cu Ungaria si facem un stat romano-maghiar puternic.
Se pare ca o forma satatala Romano-Bulgara a fost dar nu a supravietuit.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:29:33 pm
Si Romania si Ungaria sunt aproape in faliment economic.Nu cred ca poate iesi un stat puternic.Nici pe Basescu nu il vad prim ministru pentru ca va fi ocupat cu drumurile la DNA si tribunale.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:38:26 pm
M-ar mira să se ajungă la asta, dar nimic nu-i imposibil.
Cred că Frunda sau Winkler.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:47:53 pm
Depinde de cine iese presedintele Romaniei la toamna! ,o zi frumoasa!
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:48:57 pm
Pe ASR Radu Duda, e capabil sa joace orice rol ,dupa cum se vede.
Mi-a lasat o impresie mai mult decat placuta programul sau politic , vizionar pe entru urmatoarele decenii.Pentru ca mandatul prezidential in viziunea politica a lui Dudas , este cuprins intre 30 si 40 de ani. SUPERRRB.
L-a depasit pe Obama in aberatii si shmenuri declarative….
Am aflat ca Guerilla lui George Sorsh(escrocul international) ar fi pus ochii pe produsul Duda.Gigi becali a sarit si el cu bani cu tot in caruta princiara…
Bravo baieti, asa va vreau !
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 1:56:06 pm
O analiza pertinenta si foarte interesanta :
Vedenii pe termen lung
By Radu Portocală
Dl Radu Duda a lansat azi textul intitulat “România – O viziune pe 30 de ani”. Construcţie banală, simplistă, pe alocuri rizibilă (”Regele Carol I a lăsat României calea ferată. Noi vrem să lăsam României o enciclopedie cuprinzătoare.”), această broşură are măcar meritul de a răspunde la o întrebare pe care mi-o puneam zilele trecute. De ce 30 de ani? Pentru că dl Duda intenţionează în mod limpede să conducă România, sub o formă sau alta, timp de trei decenii! Altminteri, nu şi-ar propune să facă şi să dreagă pînă în 2037.
Notez că dl Duda face parte din acea categorie rară de persoane capabile să facă planuri şi pentru trecut! Capitolul “Primii zece ani” se referă la perioada 2007-2017, ceea ce e curios dacă ne gîndim că mandatul la care aspiră începe în ianuarie 2010. S-o fi prezentat dl Duda la vreo alegere acum doi ani şi o fi uitat, acum, să-şi pună la zi materialul publicitar? Sau o fi vorba despre vreo “scăpare” semnificativă pentru seriozitatea demersului?
Broşura se deschide cu un mesaj al Regelui Mihai, al cărui ultimă frază are o tristă conotaţie de testament: “Pun această răspundere în mîinile Principesei Margareta şi a Principelui Radu, cu speranţa că vor putea să o ducă la bun sfîrşit.”
Ceea ce urmează e destul de ciudat. Un prim capitol este consacrat elogierii acţiunii monarhiei româneşti – ceea ce este perfect justificat istoric, dar nu are nici un sens într-o campanie premergătoare alegerii preşedintelui republicii. Urmează un al doilea capitol, compus din consideraţii morale de ordin general, care se încheie cu constatarea optimistă: “Astăzi, două treimi dintre români consideră că Familia Regală trebuie să se implice şi mai mult în dezvoltarea şi democratizarea României.”
Ajungem, în sfîrşit, la “proiectul” propriu-zis. În afară de necesitatea dezvoltării reţelei de autostrăzi şi a turismului (ceea ce constituie “noutatea” pe care şi-au propus-o toţi guvernanţii în ultimii 20 de ani), descoperim triste banalităţi de genul: “Iniţiativa privată este un motor al dezvoltării, prin intermediul întreprinderilor mici şi mijlocii.” Era oare nevoie de dl Duda ca să aflăm asta? Ni se mai spune că va fi organizat un “Turneu al prieteniei” (reminiscenţă utecistă, fără îndoială) în Statele Unite; că Familia Regală a fost şi va fi o punte între românii din ţară şi cei din străinătate; că se vor organiza centre de documentare şi informare în străinătate, unde se vor recita poezii şi se va cînta muzică de cameră; că se vor edita cărţi despre relaţiile dintre România şi diverse alte state; că se va continua tradiţia comunistă de colaborare universitară şi industrială cu lumea a treia.
Astfel va înflori România între 2007 şi 2017 – căci, să nu uităm, viziunea de viitor a dlui Duda începe acum doi ani!
Între 2017 şi 2037 ne aşteaptă perioada de extaz a marilor împliniri. “Fundaţia Principesa Margareta a României” va deveni una dintre cele mai importante instituţii ale statului şi va înregistra succese pe care încă nu le putem bănui; se vor reînfiinţa “Fundaţiile Regale Române” (al căror preşedinte va fi, fără îndoială, dl Horia-Roman Patapievici); oamenii de afaceri vor deveni “generoşi cu instituţiile care i-au format” (problema e că România e plină de oameni de afeceri pe care i-a format o instituţie care nu mai există – cel puţin teoretic…); va fi încurajată “o cultură a civilizaţiei”; vom colabora cu Biserica; vom trăi ecologic şi vom rezolva problemele “legate de îmbătrînirea populaţiei”. În rest, la cererea dlui Duda, vom deveni cinstiţi, generoşi, altruişti, demni, toleranţi, responsabili.
Zilele trecute, amintind modul în care dl Duda defineşte societatea, l-am comparat cu corporatismul mussolinian. Citind proiectul care ne-a fost prezentat azi, nu pot să nu mă refer la aceeaşi sursă de inspiraţie.
În fond, dl Duda nu ne anunţă, prin acest text, decît un singur lucru: că vrea să stea cel puţin 30 de ani la cîrma României. El nu evocă nici o singură dată funcţia prezidenţială (care i-ar limita ambiţiile la 10 ani), dar, în schimb face nenumărate referiri la Familia Regala şi la monarhie. Dacă punem împreună aceste constatări, singura concluzie posibilă este aceea că, în realitate, dl Duda urmăreşte restaurarea monarhiei. Poate doar aşa se explică fraza următoare: “Indiferent de cine [corect ar fi fost: indiferent cine] exercită puterea de şef al Statului, Casa Regală continuă să reprezinte o parte a statalităţii ca personalizare a Suveranităţii, simbol şi continuitate, iar aceasta nu are de-a face cu politica, ci cu identitatea naţională.” În actuala configuraţie instituţională a României, această afirmaţie este ilogică. Ea capătă un alt sens dacă o plasăm în perspectiva unei din ce în ce mai transparente ambiţii regale a dlui Duda.
Închei cu un alt citat, pe care n-am nevoie să-l comentez. Este vorba despre modul în care dl Duda interpretează unele efecte ale democraţiei. “Corupţia în spaţiul economic şi administrativ este un element nociv, încurajat de sărăcie şi de trecutul recent. Credem, însă, că globalizarea şi răspîndirea galopantă a democraţiei vor avea drept consecinţă dezvoltarea altor forme ale flagelului: corupţia psihologică, corupţia mentală şi corupţia afectivă.” În anii 30, idei similare au fost lansate în alte capitale europene…
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:01:25 pm
Noi orice vrem, vrem degeaba, daca nu vrea si al de sus, din dealul Cotrocenilor. Si tot ce nu vrem, tot geaba este, daca El pohteste pohtele lui obisnuite. A vrut poporu’ FMI? A vrut-o pe Nutzi ministreasa, pe aia cu oda martisorului cappo peste senatori si dinastia Basescu in PE? A vrut poporu’ forfetara lu’ Pogea? Si la ce ne-a folosit de-am fost intrebati de vrem sau nu vrem? Si la ce ne-a folosit ca am vrut sau nu am vrut contrar pohtelor basesti si in limitele bunului simt?
Nu prea cred ca “noul” CVTudor cu care ne-am pricopsit in capul statului ar risca sa indice alti ministri decit aia care i se supun orbeste. Iar UDMR-istii nu prea par a fi din astia, chiar daca au fost acuzati ca s-ar fi infruptat din toate guvernarile. Este El insusi ametit de cita putere a insfacat cu atita usurinta si vrea si mai multa, pentru mostenitoarele tronului. N-a avut noroc de progenitura masculina, ca ne arata el noua demult…
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:11:29 pm
Constat cu tristete ca Marius Mina parca ar fi purtatorul de cuvint al Presedintiei in privinta bestelirii oricarui posibil contracandidat la prezidentiale… As avea o intrebare: daca, sa presupunem, in turul II ar fi Base si Duda, pe cine ati prefera? Numai dupa cum vorbesc si actioneaza acum, fara sa luam in considerare studiile universitare si postuniversitare, ca nici Base nu sta prea bine la capitolul asta, chit ca se da Nae priceputu’ absolut la orice…
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:12:09 pm
De ce nu? De exemplu Frunda.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:15:06 pm
Iar analiza d-lui Portocala mi se pare, de data asta, la fel de “pertinenta” ca a lui Plesu, Tismaneanu & Cie. Se pare ca si-au gasit, in sfirsit, “dusmani” comuni!
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:15:07 pm
@Luluta , anunta-ma cand vei constata cu bucurie…poate pina atunci fortezi putin maturizarea.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:18:15 pm
@Luluta te-ai calificat la locul de munca, esti binevenita in echipa “tehnica” a lui Roxana , chiar avea nevoie de ceva “sange proaspat” sau “fresh meat” in garnitura .
Succesuri la frecatul dudelor !
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:20:51 pm
@Marius – daca tot ai suparat-o pe Roxana si ai alungat mai toti “obisnuitii” de pe aici – pe care nu reusise singura sa-i alunge
– macar regaleaza-ne cu parerile tale strict la tema! Sa nu-ti fie teama sa fii tu insuti, adica nationalist pina-n prasele! 
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:25:27 pm
@Gheorghe
@tony.
@Gheorghe şi @tony.
@octavpelin. O zi frumoasă şi ţie!
@Marius Mina. I-auzi! Dar de-asta ce zici:
Valerian Stan | 25 – 04 – 2009
Dilema ca impostură
Abia ce apucasem să profeţesc că înscrierea Principelului Radu în cursa pentru preşedinţie va aduce cu ea unul din ultimele valuri de mizerie de care mai este capabilă actuala generaţie a “intelectualilor militanţi” români, că Andrei Pleşu m-a şi confirmat. Adevărat, i-o luaseră înainte câţiva mercenari de-ai lui Vântu, de la „Cotidianul”, însă maestrul a venit tare din urmă şi a recuperat – pe principiul că porcăriile cu cât sunt mai mari cu atât sunt mai atemporale.
Cu aerul că face o evaluare – neutră, cum să nu – a şanselor contracandidaţilor actualului prezident (mai mult inventaţi de el, de dragul unei demonstraţii deplin previzibile – vezi-i, de exemplu, pe Ioan Talpeş ori Vadim Tudor, dar şi pe Crin Antonescu şi Mircea Geoană), Andrei Pleşu se pretează la un atac turpid la adresa Principelui Radu („Prezidenţiabilii” în „Dilema veche” din 16 aprilie curent). Candidatura Principelui e, în esenţă, ne spune el, o „făcătură”. În ce sens? În sensul în care şi alţi apostoli ai continutăţii fesenismului securist au pledat deja în timpul scurt trecut de la anunţarea acestei candidaturi: Principele e un impostor, un personaj „trecut de la actoria ieşeană la însemnele regale Hohenzollern-Veringen”, care „stă bine cu ambalajul (uniforma de colonel, titulatura princiară)” dar care în realitate „miroase a slavă deşartă şi făcătură”.
Ca să răspunzi pe măsură unei astfel de mizerii trebuie să ai timp şi răbdare. Cum, cu asemenea oameni, eu unul nu mai am demult nici una nici cealaltă, am să mă rezum să mă întreb doar dacă Andrei Pleşu chiar e îndreptăţit să acuze pe alţii de impostură.
Din documente ale acelor ani, scrise cu propria-i mână, ştim că Pleşu a intrat în Partidul Comunist la vârsta de 19 ani şi că, „loial faţă de partid şi de stat”, a ocupat funcţii de conducere în numitul partid. În anii în care oamenii de cultură care nu se aflau în graţiile regimului comunist suportau tot felul de persecuţii, destui dintre ei neprimind viză să călătorească nici măcar până la Sofia, Pleşu beneficia, cu acordul Partidului şi al Securităţii, de burse consistente în Occident – una de trei ani, între 1975 şi 1977, iar alta de doi ani, între 1983 şi 1984. Aceasta din urmă, atenţie, în chiar perioada în care nemilosul moralist pretinde că era persecutat pentru implicarea în “Afacerea Meditaţia Transcendentală”. În anii aceleiaşi „persecuţii”, cu voie de la acelaşi Partid şi aceeaşi Securitate, el îşi publica de altfel şi volume precum „Ochiul şi lucrurile” (1986) şi „Minima moralia” (1988).
În decembrie 1989, cu aceeaşi pretenţie a legitimităţii dată de „persecuţiile” sub regimul comunist, el s-a instalat pe dată în jilţurile guvernamentale ale FSN-ului uzurpator – între 28 decembrie ’89 şi octombrie 1991, în perioada cea mai sinistră, deci, a guvernărilor feseniste, a fost ministru al Culturii. Pentru ca mai apoi s-o ţină tot sub aceleaşi flamuri FSN-iste: din decembrie 1997, timp de doi ani, ministru de Externe; din 2000 până în octombrie 2004 membru al Colegiului CNSAS, cu aceeaşi „susţinere politică”; între decembrie 2004 şi mai 2005, consilier al prezidentului Băsescu.
Asemeni bunului său amic Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, din motive care ridică şi astăzi multe semne de întrebare, forţează, în 2000, intrarea în Colegiul CNSAS cu încălcarea flagrantă a Legii dosarelor, care stabilea (articolul că nu pot fi membri ai Colegiului „persoanele care au făcut sau fac parte din partide politice” (Pleşu şi Dinescu fuseseră amândoi membri ai PCR). Şi aici vorbim, apropo de impostură, de nesocotirea unei interdicţii legale imperative, şi nu de nu ştiu ce criterii personal-subiective, geniale ori tembele, după care unul sau altul dintre noi are tot dreptul să creadă că e sau nu e o impostură să se treacă „de la actorie la însemnele regale”. Dar mai mult decât atât, la puţine săptămâni după ce s-a vazut în CNSAS, Andrei Pleşu (asemeni amicului siamez) ne-a anunţat că dosarul său de Securitate a dispărut fără urmă. Fără ca el şi amicul său – doi „dizidenţi”, nu-i aşa, care aveau tot interesul să se ştie despre actele lor de curaj – să protesteze în vreun fel. Şi, încă şi mai important, fără ca publicul să se poată asigura că cei doi membri ai Colegiului îndeplineau cealaltă cerinţă imperativă a Legii, aceea de a nu fi fost „agenţi sau colaboratori ai organelor de Securitate”.
În articolul său, trubadurul fesenist, până mai ieri Hamlet în persoană, are numai certitudini: niciunul dintre contracandidaţii lui Băsescu, inclusiv Principele Radu, nu are nici cea mai mică şansă. Fiecare în parte şi toţi laolaltă sunt tot ce poate fi mai derizoriu, nimic altceva decât nişte aventurieri caraghioşi („Au, n-au treabă, se văd capabili de confruntări supreme. Ies la bătaie. Cred în succesul propriu. Vor să salveze naţiunea cu orice preţ etc etc etc.”). Ei au nesăbuinţa – care trebuie descurajată cu orice preţ – să intre în luptă cu un adversar (Băsescu, bineînţeles!) „încă sus în sondaje, hârşit în lupte grele, sângeros în atac şamd”. Deşi concluzia s-ar fi impus de la sine, autorul nu vrea să rişte nimic şi o spune apăsat, ca să le intre bine în cap celor care continuă să viseze că domnia securist-fesenismului ar putea lua vreodată sfârşit: Băsescu va rămâne preşedinte.
Departe de mine gândul să cenzurez în vreun fel preferinţele politice ale intelectualului Andrei Pleşu. Ce vreau să spun e numai acest lucru, că oricât de abil ar fi drapate în nesfârşite sofisme dilematice, în nesfârşite peroraţii principiale şi altele asemenea, ipocriziile intelectualilor noştri militanţi vor ieşi mai devreme sau mai târziu la iveală. Mă întrebam nu demult dacă, fiind bine ştiută practica regimului comunist, nu cumva e posibil ca fostul şef al Agenţiei Navrom de la Anvers, Traian Băsescu, să fi fost ofiţer de Securitate? Şi dacă e posibil, oare cum să se explice susţinerea pe care mulţi dintre intelectualii „mari anticomunişti şi antisecurişti” (Liiceanu, Pleşu, Patapievici şi mai tot GDS-ul lor) au dat-o şi o dau actualului prezident? În campania din 2000, când a fost ales primar al Bucureştilor, luîndu-l gura pe dinainte, Traian Băsescu a recunoscut că a dat Securităţii „un camion de rapoarte”. Pentru intelectualii noştri „antisecurişti şi anticomunişti”, mari luptători pentru adevăr şi alte alea, lucrurile acestea nu au contat şi nu contează. Nu a contat şi nu contează că favoritul lor a făcut din prima demnitate în stat un instrument al răfuielilor politice, un instrument la dispoziţia tentaţiilor aproape patologice de a controla totul ale unui politician incapabil în schimb de un minim auto-control asupra propriilor capricii, frustrări şi vicii. Apropo, Andrei Pleşu se înşeală sigur dacă crede că lumea a uitat că nimeni nu a dezminţit cele declarate mai demult de amicul Dinescu despre plecarea sa din postul de consilier pe Relaţii internaţionale al preferatului său: „Pleşu a plecat de la Cotroceni după ce Băsescu l-a înjurat, într-o noapte de ebrietate”. Andrei Pleşu se înşeală de asemenea închipuindu-şi că oamenii au alte preocupări ori nu sunt suficient de pricepuţi ca să înţeleagă cât de deplorabilă şi de dezonorantă şi plină de consecinţe în plan extern a fost prestaţia lui Traian Băsescu în domeniul în care el alesese să-i fie consilier.
În sfârşit, să nu uit, un alt „argument” al lui Pleşu împotriva Principelului Radu este nici mai mult nici mai puţin decât – ne spune el hodoronc-tronc – „prietenia” cu Aurelian Pavelescu („un impostor” şi acesta, zice acelaşi). În minte cu stereotipiile deja perimate împotriva Principelui, cititorii se vor fi mirat foarte tare cum de Alteţei Sale îi este imputată „prietenia” cu Aurelian Pavelescu, despre care nimeni n-a mai auzit până azi, şi nu cea cu Dinu Patriciu. În fapt, însă, nu-i nici aici vreun motiv de mirare. Şi asta pentru că mulţi ani la rând, intelectualul GDS-ist a trăit ca un belfer din stipendiile generoase de la Dinu Patriciu (dar şi ale unora ca Sorin Ovidiu Vântu ori Dan Voiculescu, lucrul acesta trebuie şi el ţinut bine minte). În plus, el are un instinct perfect de conservare când vine vorba de interesele proprii, încât e o mare naivitate să se creadă că omul ar fi putut pentru ca să-şi rişte nişte beneficii salariale serioase nefiind cu maximă băgare de seamă la ce şi despre cine scrie. Dacă toate astea nu sunt şi ele, cumva, tot o impostură? Vezi bine că sunt, dar ce importanţă mai are aşa ceva atunci când tu eşti judecătorul, atunci când tu însuţi îi acuzi pe alţii de impostură?
@Lulutza. Îmi era dor de tine.
@Lilick. Şi mie îmi place foarte mult. Şi ceilalţi pe care i-am recomandat îmi plac.
@Marius Mina. Poţi să-l gratulezi la fel şi pe Valerian Stan.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:25:50 pm
Lilick si cu mine avem aceeasi simpatie.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:26:26 pm
@Luluta va las voua placerea de a va auto regala in ceea ce priveliste…ma bucur ca n-ai coborat la nivelul nociv al lui Radu Portocala si l-ai asezat acolo unde-i era locul , langa Tismaneanu si Plesu. E ca si cum te-ai fi asezat pe tine intr-o lumina fireasca , alaturi de Elena Udrea,desi logica te apropie mai mult de madame Buruiana de la PSD.
Chiar daca diferente vizibile va deosebesc….
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:27:09 pm
@Gheorghe. Suntem cel puţin trei.
@Marius Mina. Pentru mine e o onoare să stau lângă Valerian Stan.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:29:43 pm
S-o spun p-a dreapta, nici mie nu-mi prea convine candidatura lui Radu Duda, ca ar fura exclusiv din voturile “mele”, nu “ale lor”… Dar, pe de alta parte, il consider “foarte” superior lui Base Voda, in toate privintele!
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:31:08 pm
Roxana Iordache,
Stan ataca doar pozitia unui alt impostor, Andrei Plessu care , paradoxal a nimerit-o cu”facatura” Radu Duda.
Valerian Stan nu sustine candidatura lui DUDA , l-a plesnit doar pe coechipierul grupului de fete ratacite de la Trocadero.
Plesu a lovit in toti contracandidatii lui Basescu.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:32:34 pm
@Roxana, din fericire , Valerian Stan prefara sa stea singur,mai ales dupa ce i-ai facut atunci cand l-ai facut de ras….ai uitat?
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:40:07 pm
Si eu l-as desemna tot pe Frunda primministru, cu conditia sa-si poata selecta singur ministrii… Oricum, sint sigura ca nu ar pune un metalurg la Finante, niste vivandiere de lux pe la Turism, Tineret…
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:41:10 pm
Mariusica, tu inca il mai confunzi pe Valerian Stan cu Valentin Stan?
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:42:01 pm
De la Congresul UDMR-u am inteles un lucru: Crin si-a asigurat 5-6% din voturile maghiarilor la prezidentiale; in semn de solidaritate… si la Putere si-n Opozitie
Ramane sa-i convinga pe alde Bela si Frunda sa nu -si desemneze candidat ; sa-i asigure sustinere lui Crin inca din primul tur!l
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 2:59:33 pm
@Lulutza. Încearcă să te degajezi de mentalitatea partizană. Mai ales că inclusiv pentru sănătatea partidelor e binevenit Radu al României ca preşedinte.
@Marius Mina. Am serioase dubii că domnul Valerian Stan te-ar angaja purtător de cuvânt. S-a convins cât de încredere eşti. Şi ce neruşinare ai în sistem.
@Plano. Sigur, sigur. E tot ce contează.
@Tuturor. Am o nouă postare. Vă invit acolo.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 3:00:46 pm
A stat omu la cutie ieri.Sau regrupat baietii la el pe blog.A dat o tura ultimu pe bloguri azinoapte,sa vada cum stau lucrurile.Acum ataca din nou.PARESE CA VREA SA FIE CEL MAI CU MOT,ADICA CEL MAI VIRULENT CONTESTATAR AL principelui RADU.Inca o data zic,portocalii mici copii pe langa frustratu asta.Mamaaaaaa Radu ,,fura” din voturile lu Crin.De ce mama ,de ce.10+18egal 28.deci se retrage Crin ca un ,,domn” ce e ,si il lasa pe Radu cu 28% in acest moment. Dedicatie pentru Mariusica http://www.youtube.com/watch?v=6jLYqLzpsKA
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 3:07:11 pm
@mihai. Radu scoate la vot oameni care nu s-au deranjat de mult sau niciodată şi nici nu s-ar fi deranjat dacă nu intra el în cursă. Asta o recunosc până şi observatorii adverşi.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 3:23:35 pm
Roxana
nu cumva ia si din votantii PNL-ului ,facand jocul PSD-ului ?
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 3:46:23 pm
@Roxana – mi-ai trintit-o, nimic de spus! Geaba dezertez eu de la “partizani”, daca boboru’ e format numai din microbisti si ultrasi! Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun un lucru cit se poate de evident. Daca “Radu scoate la vot oameni care…”, toate informatiile pe care le am despre acest popor, din lunga mea existenta, imi spun ca se vor deranja doar ca sa voteze impotriva lui, cu (oricine) “altcineva”. In fine, eu ma retrag de la comentat pe subiectul asta, macar pina se anunta candidatii. Scuze, m-am abtinut mult timp si acum recunosc ca bine faceam daca taceam in continuare!
P.S. Nu am fost niciodata membra a vreunui partid, asa ca acuzele de “partizanat”, de gindire a la Nutzi Udrea sau Buruiana etc, atunci cind pur si simplu imi spun o parere de chibit… electoral, nu fac decit sa ma intristeze. Daca asa cred unii ca “lupta” mai cu succes pentru ideile lor, ii priveste…
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 4:06:09 pm
Lulutza nu fi trista ,te iubesc.Voteaza Radu al Romaniei.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 6:02:14 pm
Radu DUDA va fi presedintele Romaniei si nu cred ca va pune un premier maghiar.
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 6:24:11 pm
@tony. Dacă ia şi din votanţii PNL, cu atât mai bine, pentru că e nevoie să nu risipim voturile şi să trimitem la Cotroceni pe cine merită. Eu ţin la PNL, dar la preşedinţie nu are ce căuta un reprezentant de partid. Tăriceanu s-ar fi retras în favoarea lui Radu.
@Lulutza. Nu am intenţionat asta şi te-aş ruga dacă se poate să nu porneşti de la această prezumţie. Reciteşte răspunsul meu către tine. Am spus că abordezi partizan problema, în sensul că susţii un candidat de partid. Dreptul tău! La fel cum e şi dreptul meu să susţin altceva. De ce trebuie să fiţi atât de agresivi?
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 6:36:56 pm
@DSN. Aş merge pe blogul tău să văd ce ai postat, dar e atât de încărcat, încât îmi blochează computerul. Ţi-am mai spus. Poate umbli un pic la setări.
@echoofsilence. Nu pot înţelege de ce eşti trimis la spam!
sâmbătă 25 aprilie 2009 la 9:34:05 pm
Da, Frunda. Bunica romanca, bunic evreu, etc. E la fel de roman cum e si ungur, imi zice un coleg de serviciu a carui bunica a fost sora bunicii lui Frunda.
luni 27 aprilie 2009 la 6:16:18 pm
@Antoniu.