Constrânse de viaţă să se ocupe, de regulă, în week-end de aglomeraţia de pe DN 1, televiziunile de ştiri – Realitatea TV şi Antena 3 – s-au aruncat, hămesite, vineri şi sâmbătă, asupra unui eveniment politic: Congresul extraordinar al PNL. Ce s-a întâmplat la această reuniune a forumului suprem al partidului? Suntem într-un an major pentru scena politică din România. În iunie vor avea loc alegerile europarlamentare. În toamnă, vor avea loc alegerile prezidenţiale.
Prin multe dintre notele sale, 2009 e un an major şi pentru România. Criza economică pune în discuţie multe dintre elementele economiei de piaţă, dar, într-un fel, şi unele dintre elementele de esenţă ale democraţiei. Speculând gravitatea în care se află ţara, Traian Băsescu îşi instaurează de la o zi la alta dictatura sa personală. Până şi slugile sale, cum ar fi, de exemplu, Toader Paleologu, sunt obligate să recunoască această dictatură, chiar dacă, din prostie sau din şmecherie o poreclesc, bonapartism. La guvernare se află una dintre cele mai absurde coaliţii din istoria modernă a ţării: un partid de dreapta (PD-L) şi un partid de stânga (PSD) sub conducerea unui Ceauşescu zbanghiu. 2009 e un an major pentru PNL.
Întâia oară în istoria postdecembristă, PNL a fost la guvernare timp de patru ani. Sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, partidul a reuşit să supravieţuiască la putere, ba mai mult, să obţină la parlamentarele din 2008 cel mai bun scor din istoria sa de 20 de ani. În aceste condiţii, ne-am fi aşteptat ca forumul suprem al PNL să dezbată bilanţul activităţii PNL din ultimii patru ani şi să adopte strategia pentru 2009. Pornind de la acest bilanţ şi ţinând cont de strategia pentru dublul an electoral, se putea lua în discuţie confirmarea sau infirmarea actualei conduceri.
Urmărind cu atenţie lucrările Congresului extraordinar, am putut constata însă că delegaţii, în număr de peste 4.000, n-au dezbătut nimic din toate aceste elemente care definesc un partid democratic. Nu s-a prezentat şi nu s-a discutat nici un Raport al conducerii de patru ani. Nici un vorbitor n-a catadicsit să se refere la prestaţia partidului sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu. înainte de Congres au apărut în presă unele bombăneli despre proasta negociere a puterii de după alegeri. Nici despre aceasta nu s-a suflat un cuvânt.
Nici un vorbitor venit la tribună n-a abordat poziţia partidului faţă de criza economică, de Acordul cu FMI, de coaliţia de Dreapta-Stânga şi, mai ales, faţă de rapida instaurare a dictaturii personale în România zisă şi europeană. Nu s-a stabilit lista pentru europarlamentare, deşi era un moment trecut în program. Când s-a convocat Congresul extraordinar, Crin Antonescu a susţinut că e nevoie de reuniunea urgentă pentru a se decide cine va fi candidatul PNL la preşedinţie. Nu numai că aşa ceva nu s-a discutat la Congres, dar mai mult, grăbit să apară la televizor, din deja cunoscuta manie a politicianului român de a pierde vremea prin studiouri, a declarat senin că problema cine va fi candidatul se mai discută încă.
Ce-au făcut atunci delegaţii din toată ţara timp de două zile? Dacă ar fi să credem tuturor comentariilor şi relatărilor din presă, cei peste 4.000 de delegaţi l-au ales ca preşedinte al PNL pe Crin Antonescu. Până şi un ageamiu într-ale presei ştie că la o ştire decisiv e titlul.
În cazul comentariilor şi relatărilor privind Congresul Extraordinar al PNL, titlul ţine să ne convingă că evenimentul crucial al reuniunii a fost alegerea lui Crin Antonescu.
Absolut greşit!
Evenimentul crucial al Congresului l-a constituit debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea PNL.
Numai din această perspectivă vom desluşi profundele semnificaţii pentru PNL, pentru scena noastră politică, dar şi pentru ţară ale întâmplărilor de la Congresul Extraordinar al PNL. Pentru că doar întrebându-ne de ce a fost nevoie de debarcarea brutală, fără nici o explicaţie serioasă, ba mai mult fără nici o dezbatere în partid, din fruntea PNL, a celui care a adus liberalilor cele mai mari succese din istoria postdecembristă, vom descoperi adevărul pe care încearcă să-l ascundă torentele de vorbe goale din presa mogulilor despre Obama României lui 2009. Şi anume că ne aflăm în faţa unei lovituri de partid puse la cale de o coaliţie ad-hoc, alcătuită din Dinu Patriciu, lideri de la centru ahtiaţi de putere în partid şi baroni locali disperaţi că Opoziţia îi ţine departe de paralele statului. O lovitură prin care Dinu Patriciu a scăpat de un om care începuse să creadă că PNL e un partid, când în realitate, el e un SRL al cunoscutului miliardar, iar baronii locali, de un căpăţânos care le bloca negustoriile cu Traian Băsescu pentru ca liberalii să ia locul social democraţilor la guvernare împreună cu PD-L.
