VADIM TUDOR FACE SPUME LA REALITATEA. DECESUL PRM

Foto: Mediafax

Curtea Constituţională a respins, azi, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de PRM faţă de Ordonanţa Guvernului privind trasarea colegiilor electorale.

A căzut, astfel, ultimul obstacol în calea susţinerii alegerilor la termen şi în sistem (cvasi)uninominal. PRM a făcut totul pentru a încerca să amâne alegerile şi să determine revenirea la sistemul pe liste.

Aliatul PD-L a suferit, astfel, o lovitură letală. Astăzi putem anticipa decesul PRM, care nu are nici o şansă să intre în Parlament.

Şi astfel, Măscăriciul de serviciu va rămâne pe dinafară. După ce a servit atâta vreme patria şi pe toţi preşedinţii republicii noastre, după care i-a bălăcărit – în afară de Ceauşescu, după care din nou i-a servit.

Acum îl linge pe Băsescu după ce l-a scuipat. Jucându-şi perfect rolul de element de contrast în Parlament, la condamnarea comunismului, ca să păcălească fraierii, mai ales pe “colegii mei intelectualii”, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit şi în pericol să fie debarcat de cei 322 de tâlhari naţionali, reprezentanţi ai odioaselor grupuri de interese oneroase, împotriva cărora s-a ridicat cavalerul cauzei nepătate, Băse I al României.

Că C.V. Tudor îşi face meseria spurcată nu-i de mirare. Că îi stropeşte pe alţii cu noroi, nu-i nimic nou – culmea tupeului, să-l facă pe Ion Cristoiu turnător (care mă enervează uneori îngrozitor, cum a fost aseară când a vituperat împotriva dreptului de posesie a proprietăţii private, în ideea că poate se întoarce comunismul, dar asta-i altă poveste). După ce el, V.C.Tudor, a servit Securitatea cu zelul cel mai greţos posibil, revista “Săptămâna” fiind chiar oficina Securităţii! Acolo a fost maculată istoria ţării, a fost calomniat exilul românesc şi au fost batjocoriţi oamenii cinstiţi, care nu mâncau necomestibil ca slujitorii regimului comunist.

Revista “România Mare” a continuat “Săptămâna”. Vadim Tudor şi-a bătut joc de oameni, fără să suporte vreodată consecinţele. Înconjurat de toate rebuturile aparatului represiv. Şi nu-i întâmplător faptul că fiţuica abjectă şi partidul extremist au apărut chiar în timpul mineriadei din iunie 1990, chiar pe 16 iunie, în timp ce “România liberă” era interzisă, la cererea “minerilor” – pentru ca, ulterior, cel care a formulat cererea în numele lor, ing. Cămărăşescu, să recunoască public că e ofiţer de Securitate.

Deci, toate astea nu mai surprind. Nu surprinde nici – dar e revoltător – faptul că Realitatea TV îi găzduieşte spaţii ample, de ore în şir, lui Vadim Tudor, de când cu pactul PD-L-PRM, în legătură cu care preşedintele Băsescu a declarat la TVR că s-a simţit “umilit”, dar n-a protestat împotriva susţinerii pe care i-o acordă Vadim Tudor. Care face, la propriu, spume pentru Băse la Realitatea TV. PRM piere pe propria-i limbă.

Intolerabil – dar fără reacţie publică, până acum - e faptul că, azi, Vadim Tudor a tunat şi a fulgerat aproape o oră, pe marginea durerii minerilor de la Petrila, evocând, cu tupeu nemărginit, sfârşitul anului 1999 şi glorificându-se pentru atitudinea de atunci, pretins pacifistă, când în realitate a incitat, în plin Parlament, la lovitură de stat, făcând apologia infracţiunii, adică a acţiunii paramilitare a minerilor şi chemându-i în Capitală ca să dea jos Guvernul şi Preşedintele.

Preşedintele Constantinescu a fost pe punctul să declare stare de necesitate, dar datorită unor profesionişti – nu în ultimul rând, a celor din SRI, a rezolvat criza şi a stopat răscoala unor mineri manipulaţi demenţial de deşeurile vechilor structuri, disperate de perspectiva aderării la NATO. Preşedintele Constantinescu a greşit atunci că nu a acceptat ca C.V. Tudor să fie arestat, iar partidul lui, interzis pentru subminarea puterii de stat şi alte infracţiuni criminale la adresa statului de drept.

Mai mult, Emil Constantinescu nu a intrat în cursa pentru un nou mandat prezidenţial, favorizând situaţia scandaloasă a unei finale Iliescu-Vadim Tudor.

Ar mai fi de zis câte ceva. Nu mai zic acum decât că sper să se pună capăt, odată pentru totdeauna, carierei politice a acestui personaj incalificabil, care va rămâne, oricum, cu fiţuica lui abjectă, pentru că se vor găsi în continuare fosile securiste să-l sponsorizeze. Iar cei calomniaţi vor greşi, probabil, în continuare, refuzând apelul la justiţie contra calomniatorului de serviciu. Personal, regret că am renunţat la continuarea acţiunii judiciare pe care am iniţiat-o în 1996, în solidar cu alte persoane ale căror nume fuseseră publicate pe o listă a “trădării de ţară” în “România Mare”.

Mai adaug şi că mi-a fost foarte ruşine pentru faptul că, după ce, ani în şir, scrisese lucruri de-o mizerie inimaginabilă despre mine şi mama mea în “România Mare”, anul trecut, în mai multe rânduri, inclusiv la o conferinţă de presă, Vadim Tudor m-a lăudat. De ce credeţi? Pentru “curajul de a spune lucrurilor pe nume la adresa lui Băsescu”. Aliatul lui de azi. Care ar fi cazul să se delimiteze. Măcar din pragmatism, adică fiind conştient că suporterul lui înspumat e loser, neavând cum să mai intre în Parlament. Datorită votului uninominal pentru care chiar preşedintele Băsescu a militat. După ce l-a blamat. Dar asta-i altă poveste. Măcar de-ar ţine de mintea de pe urmă.