VORBIŢI DESPRE EMO DOAR CĂ-I TRENDY. LĂSAŢI-I ÎN PACE!
Eu ştiu un emo de vreo doi ani. Nici nu ştiam cum să-l încadrez şi nici nu mă interesa s-o fac.
Ceea ce ştiu sigur e că un emo mă place. Poate are chiar un fel de cult pentru mine. Şi nu ştiu de ce.
Nu l-am încurajat cu nimic. Nici n-am ştiut că există. Până în momentul în care m-a salutat ceremonios, cu o umilinţă de gentleman inconfundabil.
E de-o sensibilitate dusă la extrem. Şi abia în momentul ăsta cred că ştiu de ce mă place. Pentru că n-a simţit nevoia s-o mascheze, ci dimpotrivă, cu mine.
Go ahead, kid! U’re cool and God loves U 2.
duminică 18 mai 2008 la 4:01:54 pm
Ei cand si-a gasit si DDD subiect, tu il combati :)…pai daca se mai sinucide un idiot din asta otv face 2256 de emisiuni.
duminică 18 mai 2008 la 10:24:51 pm
Nu, că se vorbeşte, acum, peste tot, aşa, din senin. De fapt, nu. Pentru că sinuciderea ar putea deveni un fenomen la ei, ceea ce trebuie oprit. Din punctul ăsta de vedere, campania e oportună. Doar că trebuie purtată adecvat, cu mult tact. Nu ca pe o speculaţie senzaţionalistă. N-am stat la Dan Diaconescu să văd cum decurge emisiunea, am urmărit doar vreo 15 minute, dar am constatat că adusese acolo tineri dintre cei în cauză, ceea ce mi s-a părut oportun şi vorbea la telefon Prigoană, care altădată mă enervează, dar aseară, în minutele pe care le-am stat acolo, mi s-a părut că a nimerit tonul.