AM SCOS CRAVATA DE PIONIER ŞI L-AM ŞTERS DE SÂNGE

De dimineaţă, pe când mă pregăteam să încep ziua, mi-am amintit cum era 1 mai muncitoresc pe vremea lui Ceauşescu.

 

Am reţinut asta.

 

Eram în clasa a VII-a, aveam 13 ani. El bătea 20. Şi străzile. Inteligent, dar dezabuzat. Era spaima zonei.

 

Atunci a venit şi mi-a zis ceva care m-a enervat. Şi l-am plesnit. Cu sete. I-am dat borşul. Nasul lui era ca la box. Obrazul ardea.

 

Asistenţa încremenise. Nimeni nu mai mişca. Se uitau la mine cu spaimă.

 

Şi el mă privea, nesfârşit de mirat, uluit, divulgat. Sângele îi curgea pe faţă.

 

Mi-am scos cravata de pionier cu tricolor de la gât şi l-am şters. I-am ţinut capul în braţe, până ce sângele s-a oprit.

 

Când mi-am simţit palma lipită de faţa lui şi am dezlipit-o cu sânge, am ştiut ce-i dragostea.

 

A doua zi era 1 mai. Am petrecut toată ziua împreună.

 

A fost frumos. Şi acum mă bucur că a fost.