Gabriel Liiceanu a ratat ocazia ideală de a păstra decenţa
Foto Adevărul
La ceremonia din holul Ateneului, unde au fost aduse azi urnele cu cenuşa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, frumos discurs ţinuse până atunci Gabriel Liiceanu cu vocea lui superbă. Păcat numai că a ratat ocazia ideală de a păstra decenţa, în momentele în care nu s-a abţinut să folosească acea reuniune memorială ca să-l ridice în slăvi pe preşedintele Băsescu. Impostorul pe care îl laudă pentru însăşi impostura lui. Condamnarea retorică a comunismului. Gestul cu care i-a dat gata pe colegii lui, intelectualii.
Mare păcat că s-a tulburat ceremonia ce trebuia dedicată în exclusivitate memoriei acelui cuplu fabulos, care a însemnat pentru români păstrarea vie a gândului de libertate în bezna vremii. Cel mai frumos a spus Horia Patapievici, că Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca erau ecoul gândurilor noastre pe care nu le puteam rosti. De altfel, cuvântul lui Horia Patapievici la ceremonia de la Ateneu a fost, nu mă tem de cuvinte, perfect. Nimic de poleire, vorba lui Eminescu, nici a vorbitorului, nici a asistenţei. Ci totul în lumina celor dispăruţi.
Traian Băsescu n-a ratat ocazia să fie mârlan. Şi la venire, şi la plecare, a trecut ostentativ pe lângă premierul Tăriceanu. Ce rost avea să dea noroc cu el? Că n-a avut noroc cu el. De fapt, preşedintele Băsescu n-a dat mâna decât cu domnii Liiceanu şi Patapievici care, după câteva minute de stat cu spatele la dr. Ionel Vianu, l-au întors uşor către cel tratat atât de delicat. Şi au mai fost câteva persoane cu care preşedintele s-a salutat apoi. Numai că – ce te faci, n-are şef de protocol să-l înveţe că într-o adunare de acel gen, ori le strângi mâna tuturor, ori te abţii şi îi saluţi colectiv.
Cei doi comemoraţi au fost în general ignoraţi pe când trăiau, iar preşedintele Băsescu a decorat-o post-mortem pe Monica: stupide onoruri. Ar fi putut s-o decoreze măcar pe patul de spital sau înainte de a ajunge acolo. Motivele erau cu atât mai valabile când era în viaţă. Ţi se face greaţă.
vineri 25 aprilie 2008 la 6:22:36 pm
Nu inteleg de ce nu pot sa pun un link “Catavencu” o inregistrare Audio.
“O înregistrare audio arată cum se negociau şpăgile în numele lui Năstase”
Dupa “Nastase enspe case”, a venit vremea unui nou Nastase: “Nastase 95%”. Este vorba de 95% dintr-o spaga de 2,5 milioane de dolari. Care, daca e s-o credem pe cuvint pe fosta secretara de stat Liana Iacob, din Guvernul Adrian Nastase, i-ar fi revenit fostului premier PSD. Dar ce zicem noi ca trebuie s-o credem pe cuvint? Mai bine sa-i sorbim cuvintele, asa cum apar ele in doua inregistrari pe care le aveti mai jos.
Rezumat
“In prima parte, Liana se intre tine cordial, ba chiar prietenesc, cu un domn pe nume Marco Maximilian Katz, fost director al EDF (companie care, in 2001, cind a avut loc discutia, opera magazinele duty-free pe Otopeni). Dupa cum puteti auzi in discutia celor doi, e vorba de ciini, pisici, amenajarea vilei Lianei Iacob, cafele si alte dulcegarii. A, sa nu uitam, mai e vorba si de un parfum, pe care Katz i-l aduce Lianei Iacob, asa, de ziua ei.
In a doua parte, insa, lucrurile stau mult mai interesant: de la dulcegarii se trece direct la afaceri. Cam mafiote, dupa cum curge dialogul. Adica, Liana incearca sa-l convinga pe Katz ca nu e bine sa dea spaga asa, oricui, pentru ca EDF sa-si pastreze contractul de pe Otopeni. Ci sa-i dea ei o spaga de 2,5 de milioane de dolari, din care un mizilic, acolo, de 95%, sa se duca la “premier” (premierul de atunci, Adrian Nastase).”
Sursa Catavencu.
PS. nu pot sa atasez adresa link-ului, nu stiu de ce ?
sâmbătă 26 aprilie 2008 la 6:36:19 am
D-l Liiceanu se dovedeste demn de numele de “intelectual”. Si nu este nici primul, nici ultimul. Ca si cum doar acest simplu fapt, de a fi intelectual, iti da dreptul la judecati de valoare si la transformarea ta in zeu. Dar nu, nu, nu. Esti om. Deci suferi de aceleasi maladii ca si restul oamenilor. Problema este ca la tine, intelectualule, bolile sunt mult mai grave.
Sustinerea unei persoane ca Traian Basescu nu are explicatii logice. Sau poate…. Nu vreau sa rostesc aici cuvinte fara acoperire, dar stomacul doare pe toata lumea. Si pe intelectuali. Iar foamea…. poate fi astamparata doar aici, pe Pamant. Lumea cealalta e destinata celor saraci cu duhul.
Cum a ajuns d-l Liiceanu proprietar de Editura Politica? Poate explica cineva?
sâmbătă 26 aprilie 2008 la 6:14:38 pm
Mă bucur mult că ai revenit, Sorin. SĂRBĂTORI FERICITE ŢIE, CELOR DRAGI ŢIE ŞI TUTUROR VIZITATORILOR ÎMPREUNĂ CU AI LOR!
sâmbătă 26 aprilie 2008 la 8:02:07 pm
Paste Fericit, si liniste in suflet. Bucuria, lumina si caldura Sfintei Sarbatori a Invierii sa va incalzeasca sufletul!
duminică 27 aprilie 2008 la 2:56:08 pm
Raspunsul l-a dat tot dlui: lichelismul de care ii acuza pe altii. Cata rusine poate duce un philosoph?
duminică 27 aprilie 2008 la 3:06:43 pm
Bun venit, Esmeralda! Te aşteptăm cât mai des pe aici. Şi pe voi, toţi vizitatorii. Sunteţi tot mai mulţi, dar puţini se încumetă să comunice aici. Ştiu că timpul trece nebuneşte şi nici nu ştii ce să faci mai înainte, când trebuie să le faci pe toate, dar m-aş bucura dacă măcar ocazional fiecare vizitator ar trimite un mesaj, fiecare ceea ce gândeşte şi simte. Vă aştept cu drag.
Referitor la Gabriel Liiceanu, mie sincer îmi pare extrem de rău.