Sabin Bălaşa, ultima schiţă

„Maestrul romantismului cosmic”  –   între mare şi cer

Sabin Bălaşa s-a stins, ieri, în Spitalul Sfânta Maria. Am aflat de la Antena 3 – Maria Coman (care chiar seamănă cu o efigie din universul autorului) şi Andrei Bădin, coleg de şcoală cu fiul cel mic al pictorului, artistul.   

Dr.Silviu Constantinoiu, medicul maestrului, a povestit cum s-a desfăşurat ultima zi din viaţa pictorului. Aflat în fază terminală, cu tot trupul consumat de boală, Sabin Bălaşa s-a degajat de masca respiratorie.   

I-a relatat medicului că are câteva proiecte, a schiţat o broască ţestoasă care prefigura şi o clădire înaltă, apoi a aţipit, s-a topit într-o comă uşoară şi a murit.   

„Maestrul romantismului cosmic”, cum se prezenta, s-a dus în necunoscutul tainei finale. Pictorul tăcerii care se roagă în spaţiu, al clipei înmărmurite în aşteptare, artistul mării înălţate la cer. Visătorul femeii ca mister astral.  

Am ales aici imaginea picturii Sfinţilor Delfini, magi ai Fecioarei Marine. În omniprezenţa feminină, mereu pură şi mereu senzuală, pare că păcatul nu s-a născut încă, dar e deja pe cale să se întrupeze Salvatorul.  

Sabin Bălaşa n-a fost fără de păcate, dar şi le-a ispăşit. Şi nici nu a ridicat piatra. După 1989, a fost poate cel mai retras personaj dintre cei atinşi de compromis pe vremea comunismului. Alţii n-au învăţat de la el. Păcat!